VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3

Capitolul 38

Ivy

- Poftim, scumpete. Un vin dulce ca tine, sau pe-aproape.

Mă uit absentă la lichidul rubiniu din paharul scump pe care Levi mi-l împinge în față.

Nu-l vreau.

Mi-e rău, și mă doare capul.

- Vreau să merg acasă, îi spun lui Lucas, peste gălăgia infernală. Poți să mă conduci?

- Te duc eu! se oferă Levi repede. Ava și-așa a uitat complet de mine. Iubire! Merg s-o las pe Ivy la Curte și mă întorc, bine?

Ava dă din cap de undeva din brațele lui Viktor.

- Haide! Ține-mă de braț. Poți să mergi? Vrei să te duc eu?

- Nu, nu! Pot singură. Mă doare puțin capul, doar atât.

Îl cred în stare pe Levi să mă ducă în brațe prin toată sala și să stârnească niște povesti infernale despre triunghiul amoros dintre cele două prințese DeSilva. Nu, mulțumesc. Viața mea e destul de problematică și așa.

Din fericire ajung cu bine la trăsură, și aerul răcoros îmi mai astâmpără durerea de cap.

Levi mă așează cu grijă pe banchetă, strângându-și genunchii ca să încapă pe locul din fața mea.

- De ce te uiți așa? îl întreb amărâtă, presându-mi fruntea de sticla ferestrei.

- Haide acum, Ivy. Ai fost atât de nefericită încât lupii lui Aldrich nu s-au dezlipit de picioarele tale. Care-i de fapt problema?

Mă trezesc izbucnind în lacrimi fără nicio reținere.

- Cred că mă îndrăgostesc de Ildris!

Am spus-o. Acum măcar am spus-o cuiva.

- Ce?

- Ce-ai auzit! M-am gândit toată ziua la plecarea lui, și de câte ori îl văd mă doare pieptul... și... nu înțeleg...

Rânjetul lui mi se pare cea mai josnică reacție din lume.

Îl pleznesc peste picior atât de tare încât mă ustură palmele.

- Mă bucur că te amuzi, nesimțitule!

- A, nu, nu! Așa e fața mea. Zău, Ivy, scuze!! Continuă, te rog!

- Lasă-mă în pace! Întotdeauna ai fost îngrozitor și rece ca o piatră.

Rânjetul lui se lățește.

- Așa sunt toți egarthienii, știi? Mă bucuram doar, scumpo! Mă bucuram pentru Ildris, vreau să zic. O să-l respect mai mult de azi înainte. În cât, două săptămâni? Mie mi-au trebuit luni bune ca s-o cuceresc pe Ava...

- Dă-te jos, te rog. Zâmbetul tău îmi face greață.

- Iartă-mă! O să plâng imediat, dacă asta vrei. Când eram mic reușeam să plâng foarte convingător. N-am mai plâns de mult, dar de dragul tău o să fac o încercare.