Șoferul Inimii

4

                              Cristian

   După ce am luat cadoul de la firma am plecat direct spre casa. Josh nu a scos niciun sunet. Încă nu mi-l puteam scoate de gand. El imrepuna cu o fata.
   De ce naiba ma gândesc la asa ceva?? Nu e normal, nu e normal pentru mine.
   Am ajuns acasă, iar Josh ja dat cadoul lui Abel.
   Maine la ora 7:30 trebuia sa plecam acasă. Sau când se trezea Josh, dar din câte am eu în program Josh la ora 10 are antrenament la sala, iar apoi merge la box timp de 3 ore.
   Invitații încă mai sărbătoresc, dar Josh s-a dus în camera lui. Blonda cu care era mai devreme încă este la petrecere. Îmi și imaginez de ce Josh s-a dus în camera lui. Un singur motiv: alcool. Josh a consumat foarte mult alcool în seara asta. Iar șansele ca el sa se trezească de dimineata sunt 0.
   Decid sa ma duc în camera. Nu am ce sa mai fac decât sa ma pun la somn. A trebuit sa stau treaza pana când Josh s-a băgat în pat. Nu aveți idee cât am așteptat sa se duce odată în camera lui sigur.
   Am intrat și în camera. În sfârșit pot da costul asa jos de pe mine. Grozav! Nu am haine la mine. Dar pentru ca suntem în luna iulie și afara sunt 30 de grade rămân la bustul gol.
   Este ora 4:45 iar eu nu pot dormi din cauza pantalonilor mei de costum. M-am trezit din 30 în 30 de minute. Cred ca o sa scap de ei și am sa rămân în boxeri. Pana la urma nu ma vede nimeni.
   Habar nu am cât e ceasul. Tot ce stiu e ca cine îmi bate în usa de la camera de parca ar fi luat foc casa. Ma ridic repede din pat pentru a vedea cine declanșează zgomotul din fata ușii mele.
   Deschid usa mai mult adormit decât treaz sa vad cine este și ce vrea. Era Josh. Chiar îngamfatul de Josh.
  -Domnule Cristian, mai dormiți mult? o spune pe un ton batjocoritor.
   Ma uit la el ridicandu-mi o sprânceană, iar el se uita la mine de sus pana jos. Acum realizez ca eram doar în boxeri. O doamne. Prea bine îmi începe ziua asta.
   -Este ora 9 jumătate, spune apoi se uita iar la mine.
   -9 jumătate? Va rog sa ma scuzați, stiu ca a-ti pierdut antrenamentul la sala, nu știu dacă vom ajunge la box, spun balbaindu-ma.
   -Nu mai merg la niciuna, oricum nu aveam de gând sa ma duc astăzi. Sunt mahmur, nici intr-o musca nu pot sa dau, spune apoi rade scurt. Ti-ar cam trebuii niște haine.
   DA! Niște haine. Nu mai spun nimic și fug sa îmi iau pantalonii pe mine. El rămâne nemișcat în fata pragului privindu-ma cum ma imbrac. M-am îmbrăcat la foc automat, apoi am ieșit amndoi din casa și am plecata drum. Acasă la domnul Smith nu mai era nimeni, decât angajații.
   Pe drum spre casa îl vad le Josh cum se uita la mine, iar apoi spune:
   -Asculta, fata cu care m-ai văzut, este verișoara mea. Nu vreau sa crezi ca m-as culca cu verișoara mea. Doar îmi arata ceva, atat!
   Ma simt ușurat. Nu știu de ce, dar chiar ma simt ușurat. Ma bucur ca Josh nu se culca cu acea femeie. Câteodată este ceva in neregula cu mine.
   -Domnule Josh, v-am mai spus, viata dumneavoastră personala nu ma privește.
   -Ori de câte ori ai spune-o eu tot o sa iti explic ca este verișoara mea, spune apoi se așterne linistea eterna.
   Pana acasă nu am mai scos niciunul un sunet. Ajungând acasă Josh s-a dus direct în camera lui.
   Telefonul îmi vibrează de câteva ori și decid sa vad cine și ce vrea de la mine la ora asta, încă sunt mort de somn.
   Eric: CRISTIANNN
   Eric: Am nevoie de ajutorul tău.
   Eu: S-a întâmplat ceva?
   Eric: Da, tocmai ce am aflat ca am fost acceptat la HARVARD. CRISTAIN AM INTRAT LA HARVARD
   Eu: Ma bucur sa aud asta. Ma bucur mult pentru tine, totuși cu ce vrei sa te ajut?
    Eric: Paaaaai, as avea nevoie de câteva îndrumări. Știu ca și tu ai fost la harvard, poate s-au mai schimbat unele lucruri sau poate nu
   Eu: Deci Eric, trebuie sa fi tu, dacă cineva nu te place asa cum ești nu ar trebuii sa te schimbi niciodată pentru persoana aceea. Îți spun din proprie experienta, fii tu însăți.
    Eric: Îți mulțumesc Cristian, ne mai auzit. Apropo s-ar putea sa vin în oraș. Ne auzim atunci.
   Între mine și Eric este o diferență foarte mare. El este fratele fostului meu iubit sa ii spun asa? A fost o perioada din viata mea când mi-au plăcut doar bărbații. Acum sincer cred ca îmi plac ambele, nu m-am hotărât încă.
   Între noi s-a afișat o conexiune de prietenie foarte strânsă. Chiar daca fratele lui ma rănit și ma făcut sa sufăr ani la rand, el ma făcut sa rad și niciodată nu ma făcut sa ma simt prost. A fost acolo pentru mine când nimeni nu era și pentru asta ii voi fi recunoscător toată viata. Ma bucur foarte mult ca a întrat la facultatea visurilor lui.
   Atunci când a aflat ca am fost la Hardvad o luase razna. De pe atunci visa la aceasta facultate, iar acum ca visul i s-a îndeplinit sunt atat de mândru de el.
   După câteva ore de somn s-a trezit și printul Josh. Ma sacaie pe creier ca trebuie sa vorbesc cu el cu pronumele de politețe.
   -Mâncare exista?
   -Sigur ca exista.
   -Mersi de răspuns, spune apoi il vad cum se duce sa își ia telefonul.
   Bineînțeles că deja da comanda. Nici măcar nu s-a uitat dacă avem ceva de mâncare -oricum nu aveam- dar asta este un alt motiv pentru care îl cred răsfățat: știe doar sa comande.