Șoferul Inimii

9

                             Cristian

   Sunt trezit de Abel și Mik, se pare ca am ajuns. Nu pot să cred că am dormit 10 ore, sincer nu eram asa de obosit sau cel puțin nu simțeam ca sunt asa de obosit. Josh încă dormea.
   -Josh, am ajuns, spun trezindu-l
   -Ce? Unde? spune el adormit.
   -In Madagascar, haide ne așteaptă pinguinii sa le facem o vizita țestoaselor ninja, spun începând sa rad vazandu-i reacția.
   -Josh, am ajuns în Viena, încearcă sa te trezești, avem multe de făcut astăzi, spune Mik.
   După ce ne-am dat jos din avion, am comandat un uber sa ne ducă pana la cazare.
   -Uau! Locul asta e incredibil!
   -Minunat! Pur și simplu minunat!
   -Wohoo, aici vom sta? spune Mik uitându-se de jur în prejur.
   Când am intrat înăuntru am rămas și eu uimit. Josh făcuse o treaba buna. Casa pe care a închiriat-o era incredibila.
   Avea 6 dormitoare exagerat de rafinate, 2 bucătării, una la etajul 1 și una la parter, 4 băi, sala de jocuri, piscina de interior, jacuzzi, sala de fitness iar afara mai era o piscina și intr-un colț al grădinii era o sauna. Casa avea în total 2 etaje.
   -Josh, cum de ti-ai permis asta? il intreaba Abel pe un ton scăzut.
   -Am secretele mele, domnule, spune apoi il vad cum își da tricoul jos.
   Nu-mi spune ca se va arunca în piscina. O nu.
   -Josh, ce vrei sa.. dar nu apuc sa mai spun ceva pentru ca îl vad cum sare direct în piscina, grozav.
   -Nu zici rău frate, spune Mik apoi sare și el.
   O doamne! Unde i-am găsit?
   Aveam atât de multe de făcut iar ei nu făceau nimic. Știu ca am venit aici sa ne distram, bine ei au venit aici sa se distreze. Eu pur și simplu vin la pachet cu Josh, din păcate.
   Nu aveam cheful necesar sa ma reîntorc aici. Oriunde, dar nu aici. Obișnuiam sa vin des aici, din cauza fostului meu loc de munca. Iar acum sa vin din nou aici, dar fără nicio obligație mi se pare ciudat. Ma tot gândesc ca trebuie sa caut vreun om sau ca un om ma cauta pe mine.
   Acum TU aperi lumea Cristian, TU!
   -Băieți, nu vreau sa va stric cheful, dar peste câteva ore aveți o petrecere de dat, spun pe un ton puțin mai nervos.
   -Haide Cristian, intra și tu.
   Intra și tu.
   Ok, acum chiar îmi vine sa îl omor. Cred ca as intra doar ca să îl inec în piscina aia nesuferita.
   Decid sa îmi duc bagajele în camera. Nu avea ce sa pățească cât timp suntem în aceiași casa. Deci mai poate sta singur câteva clipe.
   Am intrat intr-o camera spațioasă. Pereții erau albi cu nuanțe pierdute de gri și negru. În colt era un pat de 2 persoane, iar lângă era un birou negru. M-as muta aici. Mi-am pus deocamdată bagajul pe jos, iar eu m-am întins în pat.

                          _____________

   Sunt trezit de un ciocanit puternic.
   -Dacă nu spui nimic, am sa intru sa stii, spune apoi il vad intrand pe usa.
   -Mai tare nu puteai? spun adormit.
   -Serios Cristian? Dormi?
   -Da Josh, dorm.
   Nici mie nu îmi venea sa cred ca am putut să mai dorm din nou.
   -Trebuie sa mergem la cumpărături, mi-am cautat bagajul de am înnebunit, am crezut ca l-am uitat. Dar apoi am observat ca tu nu ești, iar bagajul tău e acolo.
   -Asa și? spun confuz
   -Și ai plecat cu bagaj după tine, Cristian, spune apoi face semn spre bagajul care stătea pe jos.
   Acum îmi dau seama ca nu e al meu.
   -Ups, spun apoi îmi trântesc capul în perna.
   Josh era ud leoarca, bănuiesc ca ieșise din piscina și trebuia sa se schimbe. Tricou nu avea pe el, dar în schimb încă avea pantalonii de trening gri care erau uzi. Priveliștea nu era una rea, as fi stat zile întregi sa îl privesc, sa ii preves abdomenul și mai ales pantalonii aia care se mulau atât de bine pe corpul lui și care ii accentuau atât de mult umflatura.
   Ce tot spun?!
   Îl vad pe Josh cum se apropie de bagaj.
   -Asta îmi aparține domnule Cristian, iar acum dacă îmi permiteți, în jumătate de ora vom placa la cumpărături, avem multe de făcut iar tu dormi, spune apoi iese.
   O doamne! Ma ridic din pat, ma aranjez puțin în oglinda, iar apoi ies din camera. Băieții ma așteptau jos.
   În fata casei statea un McLaren negru, bănuiesc ca e al nostru.
   -Cristian, tu conduci, spune Josh aruncându-mi cheile.
   Era și normal.
   Ne-am urcat în mașină și am pornit la drum spre supermarket. Josh vorbea într-una cu Mik despre ceva marca de mașini, iar abel doar statea pe telefon.
   Când am ajuns Josh s-a dus direct la alcool, iar Mik s-a dus după el. Eu am ramas cu Abel.
   -Și, de cât timp sunteți cuplați? ma întreabă pe un ton foarte serios.
   Cred ca glumești.
   -Poftim? spun ridicandu-mi o sprânceană.
   -Tu și Josh. De cât timp suneti împreună?
   -Eu și Josh nu suntem împreună, de abia dacă ne suportam reciproc, spun apoi pufnesc.
   -Oh, eu credeam cu torul altceva, nu mai apuca sa supa ceva ca este strigat de Josh.
   Eu am ramas singur. Am decis sa nu ma duc la ei și sa privesc alcoolul. Am reușit sa scap de dorința de al avea în viata mea și mi-as dorii sa îl fac și pe Josh sa reușească la un moment dat.
   Tu și Josh. De cât timp sunteți împreună?
   Îmi tot răsună cuvintele lui în minte. Decid sa ma uit dacă am mai primit vreun mesaj ca să scap de gândul asta.

   2 mesaje necitite.

Eric: Tot nu vrea sa vorbească cu mine, încep sa cred ca știe despre chestia asta.

Abel: Poza.

   Decid sa ma uit mai întâi la ce mi-a trimis Abel, pentru ca este recenta. Mi-a trimis-o acum 5 minute.
   Deschid mesajul și vad o poza. În poza eram eu și Josh. Eu și Josh în avion. El dormea cu capul pe umărul meu, iar eu dormeam cu capul pe capul lui. Zâmbeam. Eu chiar zambeam? Sigur nu e phtoshopata?

Abel: Fi serios Cristian, de abia va suportați reciproc?