Șoferul Inimii

21

                                     Josh

   Nu am uitat, domnule Cristian.
   As vrea sa ii spun, dar nu pot. Pare ușurat cu faptul ca eu nu îmi amintesc nimic de aseară, e mai bine așa. Mult mai bine.
   A venit la ușa mea, dar m-am făcut ca nu îmi pasă.
   Aș fi vrut să îi spun ca vreau să vizitez fiecare colț din orașul ăsta cu el. Nu știu ce e cu mine. Cred ca m-am îndrăgostit.
   M-am îndrăgostit de Cristian.
   Las apa sa îmi curgă pe față. Cred ca plâng, nu știu de ce, dar o fac.
   Când ies din duș îl văd pe Cristian stand razmat de ușa mea.
   -Domnule Cristian?
   -Chiar nu vrei să mergi nicăieri? 2 zile o să stai aici? Se uită subtil la mine.
   -Pote ca o să ies, nu prea știu pe aici. Nu știu unde aș putea merge.
   -Nu știu dacă v-am spus, dar eu am locuit aici ceva timp. Aș putea să vă arăt împrejurimile dacă doriți.
   -Sigur. Acum poți să te dai din fața ușii mele? Vreau să intru.
   Acum îmi dau seama ca am doar un prosop pe mine.
   Cristian se uită la mine, îl văd cum își coboară privirea pentru câteva secunde, dar și-o ridică când își dă seama ce face.
-Sigur, scuzați-mă domnule Josh. Se dă din ușă.
-Domnule Cristian, voi fi gata la 13. Spun apoi intru în cameră ne uitându-mă înapoi.
Închid ușa apoi mă arunc direct în pat. Sunt așa un idiot. Nu trebuia să îi spun ca o să vreau să văd orașul CU EL. Chiar dacă el crede ca eu am uitat, eu nu pot uita, mereu când îl văd îmi vine secvența în minte. Cadoul lui e pe biroul meu, nu l-am deschis. Nu vreau să îl deschid. Sunt curios ce o să-mi spună, cum de îmi aduc aminte de cadou?

E ora 12 jumate și cred ca ar fi cazul să mă pregătesc. Nu am mai ieșit din camera mea. M-am simțit obosit așa ca m-am pus sa dorm puțin. Încă am prosopul pe mine, sau cel puțin așa cred.
Mă ridic în picioare și mă îndrept spre dulap.
Nu știu cu ce ar trebuii să mă îmbrac astăzi.
Îmi iau o pereche de pantaloni stil de sacou și un pulover alb de la Ralph Lauren.
Mă uit în oglindă pentru a-mi aranja puțin părul. Cred ca sunt gata.
Bănuiesc ca domnul Cristian o să vină la ușă fix la 13:00.
Deschid ușa și tresar din caută sperieturii. Cristian era fix lângă ușa mea, razmat de perete.
-Domnule Cristian? Să știți ca este ora 12:50
-Eu eram gata, în plus aveam de gând să bat la ușă la 13. Văd ca sunteți gata, putem pleca domnule ?
Nu mi-a spus domnule Josh, mi-a spus doar domnule. Oftez.
-Sigur, mă duc să le spun băieților, mă poți aștepta în mașină.
   Cobor jos unde Mik e încă în piscină, iar Abel stă pe canapea.
   -Hey amice, unde pleci? Mă întreabă Abel suspicios.
   -O să merg prin oraș, nu strică o plimbare. Cristian spunea ca știe orașul, așa ca, de ce nu?
   -Am înțeles, păi, distracție plăcută.
   Dau din cap, apoi ies pe ușă. Cristian era deja în mașină. Mă urc în față lângă el.
   -Deci, unde mergem?
   -Ținând cont ca nu ați mâncat nimic domnule Josh, restaurantul Das Loft va fi prima noastră oprire.
   Am auzit de el, am auzit ca are o priveliște destul de plăcută.
   Nu mai spun nimic tot drumul. Cristian tace ca de obicei, ca înainte, nimic nu s-a schimbat. Totul e la fel, doar sentimentele mele față de el s-au agravat. Se agravează mereu atât timp cat petrec timp cu el.
Am ajuns. A parcat mașina undeva la câteva sute de metri distanță de restaurant. Trebuie să mergem pe jos, amândoi, împreună.
-Nu cred ca ai apucat sa deschizi cadoul de la mine, sau cel puțin l-ai deschis dar nu știi de la cine e. Ziceai ca nu îți amintești.
-Cadou? Nu am deschis cadourile încă.
-O punguță neagră.
Apoi tace.
Îmi deschide ușa și mă lasă să intru primul.
Este uimitor!
-Deci, cum ți se pare? Mă întreabă Cristian așezându-se la masă.
-E superb, locul ăsta e superb.
Mi-aș dori să îi pot spune ca și el e superb, dar nu o fac
Am comandat, iar chelnerul ne-a adus comanda foarte rapid. Stăm și mâncăm și nu spunem nimic. Absolut nimic.
Telefonul îmi vibrează.
Mă ridic și îmi pun palma peste gură când observ mesajul.

James: domnule Josh, vă informăm ca interviul dumneavoastră a decurs excelent. Sunteți printre puținii care au răspuns la întrebări corect. Dumneavoastră aveți punctajul 25/25 ceea ce înseamnă ca ați luat postul. Puteți începe când doriți, lăsați-ne un mesaj. La revedere.

-Sunteți bine, domnule Josh?
Mă așez din nou la masă uitându-mă la Cristian.
-Am luat postul. L-am luat! Urlu eu
I-am povestit despre ce e vorba, apoi am continuat sa mâncăm.