Șoferul Inimii

11

                             Cristian

   -Cred ca întârziem!
   -Cred ca glumești, spun obosit.
   -Băieți, fotograful încă nu a ajuns.
   După ce ca m-au grăbit atat de mult, acum ma grăbesc și mai mult, deoarece "întârziem". Puteam eu sa plătesc fotograful ala sa mai stea în plus încă 10 ore dacă era nevoie doar ca să nu mă mai grăbească.
   Nu îmi place ca cineva sa ma grăbească. În primul rand ca nu îmi convenea faptul ca ma grăbea Josh.
   Nu o sa mint. Arata atât de sexy în costumul ala. În momentul în care l-am văzut, mi-am imaginat cum ar arata costumul aruncat pe podeaua din camera mea.
   Ce tot spun?!
   În sfârșit am ajuns în minunatul parc unde trebuia sa avem sedinta foto.
   -Uite-l și pe fotograf.
   -Ne scuzați ca am întârziat, șoferul meu se mișcă destul de încet, spune apoi se uita la mine.
    În momentul asta îmi vine sa ii zmulg capul. Sper ca nu încearcă sa ma provoace, pentru ca habar nu are de ce sunt în stare, mai ales când sunt nervos.
   -Da, scuzați-mă pe mine, domnule.
   -Sunt Grey.
   -Grey? spun ridicandu-mi o sprânceană.
   Mi se părea mie ca îl cunosc. Era și normal deoarece suntem în Viena. Grey mi-a fost asa zis coleg de apartament. De obicei când veneam aici, dormeam ba la el acasă, ba la hotel, dar cel mai plăcut era la el. Îmi e greu sa o recunosc dar compania lui era plăcută și sincer sa fiu mi-a fost dor de el.
   -Cristian? Cristian Parker?
   -Chiar eu, în carne și oase.
   -Ma mir, spune apoi da mana cu mine. Tu esti șoferul lent?
   -Da, eu sunt, spun iritat.
   -Îmi pare rău pentru tine pustiule, spune uitandu-se la Josh. În fine, am venit aici pentru o ședință foto, deci haideți sa va vad băieți.
   Fără sa vreau, mi-am adus aminte de momentul în care Josh si-a băgat mana pe sub camasa mea. Poate ca nu am avut nicio reacție vizibila pentru el, dar dacă s-ar fi uitat în oglinda, mi-ar fi văzut umflatura fin pantaloni. Eram excitat, chiar foarte.  
   O nu! Nu te mai gândi la asta Cristain!
   Cred ca am făcut 100 de poze cel puțin. Sunt prea obosit ca să mai fac ceva. Grey ne-a pus în toate pozițiile, bine nu chiar în toate.
   -Băieți, cam asta a fost. Cristian pot vorbi puțin cu tine?
   -Sigur.
   -Uite, pentru ca îmi ești prieten, ii voi lua băiatului doar jumătate din preț. Și am observat o scânteie între voi. Dacă nu e nimic între voi, ar trebuii sa fie cât de curând pana nu se va stinge scânteia. Mi-a părut bine Cristain, spune apoi se îndreaptă către Josh.
   Am observat o scânteie între voi. Ar trebuii sa fie.
   Josh și cu mine? Niciodată
   Ne-am decis sa mergem direct acasă după ce am terminat sedinta foto, Josh nu ne-a zis nimic de preț, defapt Josh nu a scos niciun sunet pe tot parcursul drumului către casa.
   După un drum obositor, am ajuns însfârșit.
   -Ma voi duce sa îmi duc bagajele, spune Josh urcând scările foarte rapid.
   Decid sa ma duc și eu în camera și sa ma arunc direct în pat.
   După mult timp, mi-am mai deschis telefonul sa verific dacă a mai apărut ceva nou.
  
   Eric: Cristian? Trăiești?
   Eu: Da Eric, trăiesc.
   Eric: Tocmai ce am plecat de acasă, nu am mai suportat sa îl aud cum se lauda cu slujba lui și cum are toate femeile la picioare. Încă nu știe de prietena mea și nu cred ca va afla prea curând.
   Eric: Tu ce faci? Cum ești?
   Eu: O doamne! Asta suna oribil. Unde te duci?
   Eu: Eu sunt în Viena, cu ceva treburi.
   Eric: Cristian, ce fel de treburi? Ai spus ca nu mai ești persoana din trecut, ai spus ca te-ai schimbat.
   Eu: Nu cu genul ala de treburi Eric
   Eu: Spune-mi unde te duci. Ce faci?
   Eric: Ma voi duce la bunica, stiu ca suna aiurea, dar cum nu am unde sa stau acum e singura mea opțiune. În plus mi a fost dor de ea.
   Eu: Bine, sa o saluți din partea mea.

   Mi-am închis telefonul. Acum ca știu ca Eric e bine, nu am de ce sa ma mai stresez. Nu pot să cred că Robert a rămas lăudăros cum îl știam. Din câte îmi mai spune Eric vad ca e și mai lăudăros decât eta înainte. Și acum ii plac fetele? Ciudat.
   Este în jur de ora 21 iar eu mor de somn. Oare ce o fi cu mine de dorm atât?  M-am trântit direct în pat.
   -Cristian? Pot întra?
   Era Abel.
   -Sigur, spun apoi il vad intrand în camera.
   -Uite, stiu ca ești obosit, dar ai putea sta cu noi măcar câteva minute? Josh s-a dus în camera lui, iar noi suntem jos. Vrem sa discutam ceva.
   -Voi veni si eu imediat, spun apoi cobor din pat.
   Abel a ieșit. Eu inca eram în costum. L-am dat jos și mi-am luat rapid un tricou negru pe mine, apoi am coborât jos unde ma așteptau băieții.
   -Cristian? Tu porți tricou? spune Mik uitându-se mirat la mine.
   -Da, spun plictisit, deci despre ce discutam?
   -Peste 2 zile este ziua lui Josh.
   Ce? Ziua lui Josh? Peste 2 zile? Și eu acum aflu?? Maine trebuia sa ma uit de un cadou perfect pentru Josh. Cum as putea face asta dacă el trebuia sa fie non stop în preajma mea? O doamne.
   Am discutat cu ei despre cum ii vom sărbătorii ziua lui Josh, sincer ideile lor erau stupide, dar nu am comentat.
   Decid sa ma duc sus. Mi s-a dus tot cheful de somn, dar poate un film îl va aduce inapoi.
   Josh nu a iesit din camera lui de cand am ajuns aici. Foarte ciudat. Poate doarme sau poate a evedatat afara fără mine. Va plăti grav dacă a făcut asta.
    Ma indrept spre camera lui. Nu ciocan ci intru direct. Asa cum face el.
   Când am intrat Josh era în camera. Fără tricou pe el doar în boxeri uitandu-se la ceva film bănuiesc. Pentru câteva secunde am rămas nemișcat uitandu-ma la el. La fel ca în magazin când a ieșit sa ne arate cum ii venea costumul. Era superb, dar și acum fără haine pe el este și mai superb. 
   Simt deja cum îmi pulsează penisul, la fel ca în cabina de proba. Doar ca acum putea fi vizibil pentru Josh.
   -Domnule Cristian?
   -Ma gândeam ca a-ți pățit ceva domnule Josh. Nu ați mai dat semne de viata în ultimele ore.
   -Nu am pățit nimic. Doar sunt obosit, a fost o zi lunga.
   -Am inteles. Noapte buna domnule Josh, spun dand sa părăsesc camera cât mai repede pentru ca Josh sa nu-mi observe umflatura din pantaloni.
   -Stai asa Cristian.
   O nu, cred ca glumești.
   -Da domnule Josh? S-a întâmplat ceva?
   -Nimic grav, doar ca vreau sa iti mulțumesc!
   -Sa îmi mulțumești? spun părând confuz.
   -Da, astăzi fotograful mi-a luat jumătate din suma propusa. Ma gândesc ca ai vorbit cu el, iar de aceea vreau sa iti mulțumesc. Nu erau o problema banii, puteam da mult mai mult dacă era nevoie sa știi, dar totuși gestul tău contează pentru mine.
   Gestul meu contează pentru el? Ce?
   -Am înțeles domnule Josh, spun apoi ies din camera.
   -Noapte buna domnule Cristian!
   A spus-o cu voce joasa, dar tot l-am auzit.
   Gestul tău contează pentru mine.