Șoferul Inimii

22

Cristian

M-am gândit să îl duc pe Josh să mănânce, nu cred ca a mâncat nimic până acum, nu l-am văzut ieșind din camera lui de când s-a întors de la duș.
Când a ieșit din duș avea doar un prosop înfășurat în jurul taliei, lăsându-și la iveală abdomenul. Sper ca nu m-a văzut uitându-mă la el, nu a fost cu intenție. Ochii mei doar au alunecat.
L-am dus la unul din cele mai bune restaurante pe care le știu, aici veneam să mănânc aproape mereu, nu doar mâncarea e bună. Au o priveliște nemaipomenită, poți vedea întregul oraș.
Eu nu mi-am comandat ceva special, doar clasicul, însă Josh a vrut să încerce din toate. Știam ca îi e foame.
   Chelnerul a venit destul de repede, chiar foarte repede. Josh mănâncă și nu spune nimic, mă mai uit din când în când la el subtil. Nu vreau să spun ceva ce i-ar provoca revenirea amintirilor de aseară. E mai bine să nu își aducă aminte, era doar băut, nu a vrut să mă sărute. Sunt sigur.
   Telefonul lui începe să vibreze. Îl scoate din buzunar și presupun ca citește mesajul. Face ochii mari și își pune palmele la gură.
   -Domnule Josh?
   -Am luat postul! L-am luat!
-Post? Ce post?
-Domnule Cristian, acum vorbești cu noul manager al revistei Harper's Bazaar.
   -Fugi de aici!
Una dintre cele mai bine plătite.
   Mă bucur pentru el.
   -Păi atunci domnule manager, zic să sărbătorim.
   -Și cum ai vrea să sărbătorim, domnule Cristian?
   -Am să te duc undeva, sunt convins ca o să îți placă.
-Surprinde-mă domnule Cristian.
După ce am mâncat am plătit apoi am plecat.
Mă gândeam să îl duc undeva unde sigur i ar plăcea , nu cred ca ar refuza.
-Ce zici de un parc acvatic?
-Sună interesant. Mă gândeam totuși ca dupa să mergem acasă. Tocmai am primit mesaj de la Robert.
Ridic din sprâncene.
-Robert?
   -Robert este asistentul lui James, celălalt manager.
   -Și are probleme cu fițele pentru ca este asistentul unui manager? Ia stai așa, adică și tu o să ai un asistent?
   -Da, are probleme cu fițele, încă nu am vorbit despre punctul ăsta. De ce? Vrei să dai interviu, domnule Cristian?
   -Nu prea cred, asta ar însemna să nu mai scapi de mine, niciodată. Spun apoi îmi scufund capul în telefon.

   Eric: Pentru numele lui Dumnezeu, răspunde-mi odată Cristian.
   Eu: Da? S-a întâmplat ceva???
   Eric: DOAMNE CRISTIAN! Nu mi-ai răspuns de ieri la mesaje, încep să îmi dau seama că ești foarte ocupat. Ok, începem cu începutul. Tocmai ce am venit de la reparații, am făcut accident.
   Eu: Ești bine???
   Eric: De la accident nu am nimic, însă, eram cu mașina lui Robert. Am încurcat o Cristian, am încurcat-o.
   Eu: Spune-mi ca ești bine Eric, nu mă mai panica atât.
   Eric: Robert a făcut urat, mi-a zis ca nu are bani sa repare mașina, pentru ca el nu câștigă chiar atât de bine pe cat ar trebuii, pentru ca este un simplu asistent. Si m-a pus sa ma angajez.
   Eu: Simplu asistent?
   Eric: Mi-a spus ca va fi asistentul altcuiva acum și ca va stoarce bani din el. Este asistentul unui manager la Harper's Bazaar.
   Îmi pică fața, adică va fi asistentul lui Josh, îl va stoarce pe Josh de bani? Haha, nu prea cred.
   Eu: Am înțeles. Și cum rămâne cu angajatul? 🤣🤣🤣🤣🤣 Lucrezi? Ca ce mai exact? Eric dacă ai nevoie de bani, îți dau, doar spune-mi cat.
   Eric: Nu vreau bani de la tine pentru mașina lui.
 
   -Domnule Cristiaaaaan, lăsați telefonul ăla pentru o secundă?
   Văd mesajul dar nu apuc să răspund. Închid telefonul și îl bag în buzunarul pantalonilor. Gata cu mesajele pe ziua de astăzi.
   -Scuzați-mă domnule manager.
   Se uită la mine și zâmbește, apoi rade.
   Râzi așa frumos Josh.

   Mi-am pus telefonul pe silențios și l-am lăsat pe bordul mașinii. Mă deranjează atunci când conduc și îl am în buzunar. Josh este lângă mine pe scaunul din dreapta.
   -Deci, vrei să mergem la un aqua park?
   -Sigur, dacă vrei să merg în pulover.
   Mă uit la el.
   -Dacă vrei îți cumpăr eu șliț, spun apoi încep să rad văzând ce față a făcut.
   -Ai de gând să răspunzi la telefon? Cred ca sună mai bine de 10 minute.
   I-au telefonul de pe bord, e Jeremy.
-Și acum ai avut de gând să îmi spui? Îl întreb panicat.
Opresc mașina într-o parcare apoi îl apelez pe Jeremy. M-a sunat de 12 ori. Tot ce sper este ca e bine.
Nu răspunde. Ultimul apel a fost acum 2 minute. De ce nu răspunde. De ce.
-Poate ca parcul mai poate aștepta, îmi pare rău Domnule Josh. Câteodată și eu am treabă și s-ar putea să te iau după mine mereu.
Nu spune nimic, își pune centura apoi pornesc mașina și mă îndrept spre casa lui Jeremy.
Nu e mult de mers, stă pe lângă aqua park, dacă Josh vrea să îl las acolo, am să îl las.
-Domnule Cristian? Îmi puteți spune ce s-a întâmplat? Nu te-am întrebat pentru ca aveai nervi, dar trebuie să știu unde mergem.
-Nu am timp să îți explic, vreau doar să mă asigur ca sunt bine. Te pot lăsa în park dacă vrei, dar nu îți promit ca o să vin repede, dacă o să mai vin. Ultimele cuvinte le spun pe un ton jos sperând ca nu le-a auzit.
-Nu vreau să mă duc singur, merg cu tine, chiar dacă nu știu unde, și până la urmă trebuie să stai cu ochii pe mine.

Am ajuns. Ușa de la casă e deschisă, nu-i a bună. Nu-i a bună deloc. Jeremy unde ești.
-Așteaptă aici, nu ieși din mașină!
-Dar... nu apuca să mai spună ceva, închid ușa și încui mașina.
Nu trebuie să iasă nu are de ce, poate fi periculos.
Mi-am luat pistolul din bord și l-am băgat în pantof sub pantaloni. Dacă aici e cine cred eu ca e, pot fi omorât într-o secundă, trebuie să am grijă, de aia îl las pe Josh în mașină. Vreau doar să fie bine.
Mă asigur ca nu e nimeni în casă și intru. Ciudat. Totul pare ne atins, mai puțin...camera lui Shelly. Totul e răvășit, deschid dulapul, hainele din el sunt aruncate pe jos. Patul e nefăcut. Pe ușa de la cameră este un bilețel.

Cristian, sper ca tu citești biletul. Nu ești în siguranță aici, nu mi-ai răspuns la mesaje, la telefon, la e-mail, la nimic. Sper doar ca ești în viață. Ne-au găsit, știe de tine, știe ca ești aici. Știe unde stai. Pleacă, pleacă cat mai repede. Ai grijă de băiatul tău și de prietenii tăi. Sună-mă cat de repede poți, dar nu astăzi, telefonul meu este mort, încerc să caut un încărcător. Shelly e bine, încă se gândește la tine.
Doar pleacă, nu te uita înapoi, vom fi bine și de data asta.
Jeremy

Iau biletul și ies din casă. Fug spre mașină, intru și o pornesc plecând fără să îi răspund lui Josh la întrebări.
Conduc cat de repede pot spre vila, mă gândeam ca de data asta nu o să se mai amestece în viața mea, credeam ca am scăpat. Nu știu ce a fost în capul meu sa accept să venim aici.
-Domnule Cristian, dacă nu îmi spuneți ce se întâmplă acum mă dau jos din mașină.
Încui ușile.
-Doar taci Josh, nu am timp de întrebările tale. Îți voi răspunde, și mă voi revanșa cu parcul, promit.
Nu mai spune nimic.
Am ajuns la vilă.
Băieții sunt în bucătărie.
-Din păcate vă anunț ca trebuie să plecăm, acum.
-Ce? Mai avem de stat, de ce să plecăm?
-ACUM! urlu la ei.
Josh deja s-a dus sus să își facă bagajul, știu ca e îngrijorat.
Abel își ridică o sprânceană și îmi spune venind spre mine:
-Sper ca ai un motiv bun. Apoi urca scările împreună cu Mik
I-am urmat și m-am dus să îmi fac bagajele cat de repede am putut, apoi am cumpărat bilete de avion la cel mai apropiat zbor. Facem 15 minute până la aeroport. Am comandat un uber care ajunge în 10 minute, iar băieții nu sunt gata.
Intru în camera lui Josh și îl văd stand întins în pat.
-Știi, ți-am zis să faci ceva, niciodată nu îți dau ordine, dar când o fac, aș prefera să mă asculți domnule Josh.
-Te am ascultat, așteptam să mă chemi, restul sunt gata?
M-a ascultat, rânjesc cu colțul gurii.
I-am dus bagajele jos, apoi au venit și băieții.
-După cum spuneam, sper să ai un motiv bun.
-Nu vreau să plec încă, mâine aveam întâlnire cu roșcata.
-Roșcata? Întreabă Abel.
-Nu știu cum o mai cheamă...
-Tipic Mik.
-Băieți, nu avem timp de astea. Credeți-mă e ceva serios, nu vă pot spune. Chiar nu pot, risc prea multe. Deja am riscat ca v-am pus în pericol, nu vreau să vă mai pun iar.
Mai ales pe tine Josh, vreau să fi bine.
Primesc mesaj. Îl deschid repede sperând ca e de la Jeremy. Nu e.

Uber: Am ajuns, sunt în fața vilei.

Ne punem bagajele, urcăm și plecăm spre aeroport.