Șoferul Inimii

18

  Cristian

A trebuit să plec de la Jeremy. S-a făcut ora 22, iar până ajung acasă se face târziu și nu știu dacă va mai fi ziua lui Josh. Nu i-am mai răspuns la mesaje și probabil ca a văzut ca le-am citit, dar nu mi-a mai spus nimic.
Este destul de aglomerat. Nu trebuia sa fie aglomerat. Nu trebuia sa stau asa mult la Jeremy. M-am luat cu vorba și nu mi-am dat seama cat de repede trece timpul. Le-am dat mesaj băieților să văd ce fac, dar niciunul nu mi-a răspuns. Probabil ca sunt ocupați cu petrecerea. Adică acum serios, cine nu ar sta la o petrecere, dar ar sta să vorbească cu mine? Nimeni exact.
Am ajuns destul de repede ținând cont cat de rapid am mers și câte scurtături am încercat să fac. Câteva tentative de accidente, dar a meritat. Este ora 23. Încă mai am timp să îi dau cadoul lui Josh.
Când am intrat înăuntru toată lumea sărea în sus și urla. Muzica e prea tare aici. Mă dor urechile. Josh nu era jos. M-am gândit ca poate e sus, destul de multă lume e și sus. Am intrat aproape în fiecare cameră, nu era. Nu am fost în camera lui Abel, dar sigur nu poate fi aici.
Ciocan, poate e cu cineva.
-Intra!
Sunt dezamăgit. Nu e Josh, e Abel.
Abel stătea întins în pat cu capul scufundat în perne.
-Mă gândeam ca nu îți faci apariția în seara asta. Josh ți-a lăsat niște tort, e în frigider.
-Apropo de asta, știi unde e?
-Ți-am zis ca e in frigider.
-Nu tortul. Unde e Josh?
-Josh? Unde e?
A băut. A băut cam mult.
-Abel, dacă ai de gând să faci miștouri, eu plec.
-Stai! A spus ca pleacă să facă o plimbare.
Mă panichez. Vorbește serios??
-Ce plimbare? Unde? Întreb alarmându-mă.
-A spus ca vrea să stea singur puțin și să nu îți spus. Upsi. Mi-a spus ca se duce in parc.
Plec și nu spun nimic. Lângă noi e un parc, nu e cine știe ce și nu prea știe nimeni de el, dar atunci când am venit aici Josh mi-a spus ca e foarte frumos. Am fost și eu într-o noapte, fără să știe cineva. Mi-a plăcut, a fost liniștitor.
Am luat și cadoul cu mine, încă mai am timp să il dau.
Josh era pe o bancă. Se uita la niște flori. De obicei mereu stă pe telefon, mereu e genul petrecăreț. Nu credeam ca o să îl văd vreodată fugind de la o petrecere doar ca să stea pe o bancă singur fără telefon.
   Nu m-a văzut. Stă ațintit cu privirea spre acele flori. Sunt crini albi. Mereu mi-au plăcut, dar de fiecare dată când îi miroseam rămâneam cu tot polenul lor pe față. Nu îmi aduc aminte când am mirosit ultima oară o floare.
   Merg încet spre Josh și mă așez lângă el. Se uita la mine, dar nu spune nimic. Cadoul l-am luat cu mine. L-am ascuns după piciorul meu, încă mai am timp.
   -Salut! Spun făcând semn cu mâna.
   -Salut! Ce cauți aici?
   -Păi, am văzut ca nu ești la petrecere și am auzit ca s-ar putea sa fi aici. Nu trebuie sa te las singur, poți fi în pericol oricând. Dacă tatăl tău ar afla ca ca...
   -Te rog nu vorbii despre tata. Măcar acum. Un simplu "la mulți ani" nu a putut să îmi spună. Sunt sigur ca îmi va trimite niște bani cerându-și scuze ca a uitat de ziua mea, imediat ce afla ca a fost.
   -Îmi pare rău, nu am vrut sa te întristez. Mai ales de ziua ta.
   -Oricum eram trist, îmbătrânesc domnule Cristian, începe să râdă.
   -Da ai dreptate, știu cum e.
   -Normal ca știi, doar ești un bosorog!
   -Pardon?
   -Te supără adevărul domnule Cristian? În fine, cum a fost la întâlnire? Nu a decurs bine ținând cont că nu ai rămas peste noapte.
   -Întâlnire? Ce întâlnire? Ridic din sprâncene.
   -Întâlnirea cu omul cu pizza?
   Jeremy. El chiar credea ca eu m-am dus la o întâlnire. Cu un bărbat.
   Încep să râd.
   -Oricât de proasta ar fi fost întâlnirea tot aș fi rămas peste noapte, dar trebuie să am grijă de copilul meu.
   -Haha foarte amuzant! Deci să înțeleg ca a decurs bine?
   În ochii lui sunt l grămadă de sentimente, nu îmi pot da seama ce soi sunt.
   -Nu a fost nicio întâlnire domnule Josh. Se luminează la față, se vede de la o poștă. Eu și Jeremy ne știm de mai mult timp și ne-am întâlnit fără să vrem. Nu ne-am mai văzut de mult așa ca am ieșit în oraș ca pe vremuri. Atâta tot.
   -Și eu care credeam ca te vezi cu el, începe să râdă.
   Îmi place ca râde. E beat.
   -Păcat ca ai venit, voiam să stau puțin singur și liniștit, fără garda sau șoferul meu personal. 
   Mă uit mirat la el, apoi mă ridic. Dau să plec, dar mă trage de mână înapoi.
   -Domnule Josh, ținând cont ca este ziua dumneavoastră, vă las timp liber. Să fiți linistit.
   Credeam că începem să ne înțelegem, dar m-am înșelat.
   -Domnule Cristian, eu glumeam. Hai ia loc. Când esti aici, cu mine, sunt mai liniștit ca oricând.
   Când ești aici, cu mine, sunt mai liniștit ca oricând.
   Josh nu ai idee cum mă fac să mă simt aceste cuvinte. Inima îmi bate mai tare, mult mai tare decât ar trebuii. O ia razna, nu-i normal.
   Se uita la mine, iar eu mă uit la el. Privirea lui coboară pe buzele mele. Îl sărut. Eu îl sărut pe Josh. Îmi răspunde instantaneu. Accelerăm ritmul, gustul lui e unul plăcut. Mai mult a alcool, pentru ca...e beat.
   Mă opresc brusc și îl împing de pe mine.
   -Domnule Cristian? Sunteți bine?
   -Eu...tu...ești beat. Uite ți cadoul, împing pună în spre el. La mulți ani! Spun apoi o iau la fugă spre mașină.
   În noaptea asta nu voi dormi casă. Nu vreau să dau ochii cumva cu el.
   I-am dat mesaj lui Abel să fie cu ochii pe Josh căci eu am puțină treabă.
   Nu trebuia să îl sărut, dar mi-a plăcut.