Șoferul Inimii

15

                             Cristian

   Băieții nu s-au întors mai bine de o ora. Josh a spus ca nu pot fi în pericol, dar mai știi?
   Ma duc jos sa vad ce face Josh, când am plecat l-am lăsat pe canapea uitandu se la televizor.
   Nu era pe canapea.
-Domule Josh?
   Nimic.
   Rapid ma duc sus sa vad dacă este în camera lui.
   Nu e.
   Cobor jos și pun mana pe cheile de la mașină pentru a pleca în căutarea lui. Dar înainte sa plec dau sa îl sun, dar intra mesageria vocala.
   Aud un sunet de afara și ma duc sa verific.
   Josh era în piscina.
   -Domnule Cristian.
   Ma uit urat pe el, doar ca in mintea mea privirea asta e una frumoasa. Ochii mei se plimba pe tot corpul lui bine făcut și ud.
   -Am crezut ca a-ți pățit ceva domnule Josh, de ce nu răspundeți la telefon?
   -Pentru ca sunt în piscina.
   -Atunci de ce nu răspundeți când va strig?
   -Pentru ca nu am auzit. Ești asa paranoic, spune apoi sare în piscina stropindu-ma.
   Se uita la mine. Încă ma uit urat la el, iar privirea cu care mă privește mă scoate din minți.
   -Nu vă mai uitați așa domnule Cristian, să știți ca nu vă transformați în sirenă, spune apoi începe să râdă.
   -Nu este amuzant domnule Josh.
   Spun apoi dau sa plec.
   -Stai!
   -Da? spun în timp ce ma opresc.
   Ma stropește. De data asta ma făcut fleasca. Nu știu cum a reușit dar a reușit.
   -Ups, spune punându-și mana la gura ca să își oprească rasul.
   Pentru el e amuzant, defapt pentru el totul e amuzant. Încă un lucru care nu îmi place la el: Nu i-a viata în serios.
-Ia uite ca nu te-ai transformat in sirena. Îți vine să crezi? spune apoi rade zgomotos.
-S-a făcut seara domnule Josh, ar trebuii să ieșiți.
Se uită la mine cu o privirea pătrunzătoare. Aș vrea să sar în piscină aia și să îl trag ușor de păr pentru a putea să îl sărut mai bine, dar nu o voi face. Este spre binele meu.
-Haideți domnule Cristian, acum ca sunteți puțin ud puteți intra așa.
Nu mai spun nimic ca îi simt mâna pe piciorul meu drept. Mă trage în piscină, dau să mă opun dar nu reușesc și cad în piscină.
-Upsi!
   Și uite ca acum, chiar m-a făcut fleașcă! O va plătii cat de curând!
   -Domnule Cristian, să știți ca nu am vrut, chiar nu am vrut! spune râzând.
   In momentul ăsta îmi vine să îl omor, dar îmi vine și să sar pe el, să îl apuc ușor de păr și să îl sărut până nu mai poate respira, cred ca așa îl voi si omorî.
   -Dacă stau mult, mă voi transforma într-o sirenă domnule Josh, si nu cred ca vreți sa vedeți un triton nervos.
   -Uuu, un triton, mai degrabă mica sirenă! spune râzând gălăgios.
   -Am pierdut ceva? îl aud pe Abel spunând în timp ce intra în casă.
   -Fără mineee? spune Mik în timp ce sare în piscină.
   -Nu multe, spun ieșind din piscină încă nervos pe Josh.
   Abel se uită confuz la mine, dar în același timp rânjește. Știu bine ce e în capul lui. Crede ca ne a întrerupt din așa zisul nostru romantism.
   -Domnul Cristian era cat pe ce sa se transforme in mica sirenă, dar ați apărut voi copii băgăcioși!
   -O doamne, oftez eu. Mă voi duce în camera mea să mă schimb.
   Câteodată Josh e prea enervant decât pare.
De data asta m-am schimbat în ceva leger, pantaloni negri si un tricou gri. Nimic uau.
După ce m-am schimbat cobor jos la băieți.
Abel era în sufragerie pe canapea, iar Mik cu Josh încă erau în piscină.
-Îmi pare rău dacă v-am deranjat, nu asta am vrut să fac.
-Îmi dau seama, oricum nu aveai ce să deranjezi. Josh doar m-a tras în piscină, atâta tot.
-Da, cum spui tu.
-Ați găsit telefonul?
-Ce telefon? Spune ridicându-și o sprânceană
-Cum adică ce telefon? Telefonul lui Mik? Ați plecat în căutarea telefonului.
-Aaa, da l-am găsit!
-Foarte bine!
Decid să nu mai pun alte întrebări căci deja e clar ca ei nu au plecat în căutarea niciunui telefon ci doar să ne lase pe noi singuri. Pun pariu ca au stat printr-o parcare până s au plictisit de moarte.
-Domnule Cristiaaaan, aici erați, spune pe un ton copilăresc.
Se uita la mine ca privirea unui copil mic ce a făcut o prostie si își cere iertare părinților, iar eu îi joc jocul. Mă uit ca un părinte foarte supărat pe el.
-Băieți, nu știu de voi, dar eu, sunt lihnit!
-Ai mâncat acum 2 ore.
Ca să înțelegeți, acum 2 ore erau în căutarea telefonului. Poate ca îl cred pe Josh ca pune botul, dar eu? Mai greu cu mine, dar decid sa le joc jocul in continuare.
-Am comandat pizza, spune Josh uitându-se la mine încă cu acea privire de copilaș.
Nu spun ca nu îmi place, mă topesc pe dinăuntru.
-Grozaaaav, spune Mik închizând frigiderul.

___________

Cineva bate la ușă.
-Doamne, era si cazul. Cristian te duci tu?
-Sigur, spun îndreptându-mă spre ușă.
Cred ca este omul cu pizza, pentru ca altcineva la ora asta nu ar putea fi.
Deschid ușa și rămân blocat pentru câteva secunde. În fața mea era un bărbat de vreo 1,80, brunet cu ochii căprui, dar nu de asta am rămas blocat.
-Pizza! Spune începând să râdă
Iau cutiile de pizza si le pun jos.
-Omule, a trecut o veșnicie de când nu ne-am mai văzut! spun apoi îl iau în brațe stil frățește.
-Am crezut ca nu o sa te mai văd niciodată, mai ales după faza aia.
-Da, așa am crezut si eu. Și uite mă din nou aici, in Viena!
   -Cat stai? Am putea ieși cândva, adică ști si tu, cum o făceam înainte.
   -Nu o să mai stau mult, dar sigur o să am timp de o ieșire ca pe vremuri cu tine.
   -Grozav! Știi, chiar acum câteva zile Shelly mi-a spus ca îi e dor de tine. Își aduce mereu aminte de tine.
   -Serios? Ce mai face micuțul?
   -Nu prea mai e micuț. Am vrut să dau de tine, dar nu am știut cum. Când ai plecat, nu ai spus ca o faci si cum ți-ai schimbat numărul de telefon, ai cam fost dat dispărut.
   -Oh, sincer îmi pare rău. O să îți dau numărul meu de telefon imediat.
   -Dacă o să fi sunat noaptea nu-i vina mea, îi e dor de tine, omule! De fapt ne e dor de tine!
   -Chiar așa de mult durează, adică mi s a făcut si mi-e foame la cat aștept, îl aud pe Josh venind în spre noi.
   -Ăăă, pizza face 140 plus băuturile 26, în total 166 de lei, spune uitându-se ciudat când la mine, când la Josh.
   Sigur si el insinuează ce toată lumea crede.
   Îi întind 200 de lei.
   -Nu am rest să vă dau domnule.
   -Nici nu vreau rest. Și așa rămâne, îmi voi face timp să ne vedem, doar sună-mă și spune-mi când.
    Am spus-o de parcă ar fi o întâlnire doar să îi văd reacția lui Josh. Nu pare afectat.
   -Sigur. O seară plăcută și poftă bună domnilor, spune apoi pleacă.
   Josh nu a spus nimic despre conversația mea cu omul cu pizza.
    După ce am mâncat, băieții s-au pus să se joace, iar eu m-am dus sus în cameră. Sunt prea obosit si tot ceea ce vreau e să dorm și sa mă mai trezesc peste câteva zile. Dar ținând cont ca mâine este ziua de naștere a lui Josh, mai greu partea cu dormitul câteva zile.