Șoferul Inimii

12

                                Josh

   E de abia a 2-a zis în Viena.
   De dimineață am fost trezit de Mik pentru a merge cu el și cu Abel undeva. Fără Cristian.
   Când m-am dus sa verific dacă Cristian e bine, nu era acolo. I-am întrebat pe băieți unde e și mi-a spus ca a plecat cu niște treaba.
   Ce treaba? Aici? Nu ar avea sens.
   -Unde mergem pana la urma?? Întreb eu uitandu ma la Abel care conducea.
   -O sa vezi Josh, nu ne mai intreba din 10 în 10 minute.
   Poate ca plecasem de jumate de ora, dar am întrebat doar de 3 ori nu de 300 de ori. Doar ca sunt curios.
    M-am uitat pe WhatsApp sa vad când a fost ultima data Cristian online. Acum 10 minute. Asta e de bine?
   Nu știu de ce sunt atat de îngrijorat pentru Cristian. Asta e foarte ciudat.
   -Am ajuns? spun ridicandu-mi sprânceana în timp ce abel a oprit masina.
   Într-un câmp.
   -Da.
   -O sa ma omorâți aici, așai?
   -Doamne Josh. Nu! Nu o sa te omoare nimeni!
   -Nu ca n-ar fi o idee. Adică asta e un loc bun pentru o crima.
   -Mik, taci.
   -Atunci dacă nu ma omorâți, ce facem aici?
   -Vino după noi Josh.
   Nu am mai stat pe gânduri și m-am dus după ei. M-au adus efectiv într-un câmp. Ce sa înțeleg prin asta?
   Am ajuns intr-un mic sat. Asta devine din ce în ce mai ciudat.
   -Ce cautam aici?
   -Inainte sa venim, am explorat tot orașul pe google maps și am găsit sătuțul asta. Mi s-a părut foarte frumos, și pana la urma aici se fac niște concursuri frumoase, dar din păcate nu suntem în sezonul potrivit.
   Nu zicea rău. Era frumos, dar tot nu intelegeam ce cautam noi aici.
   -Am un prieten care locuiește aici, mi-a spus ca sunt foarte bucuroși sa ne primească aici.
   -Pentru ce sa ne primească?
   -S-au oferit sa tina concursurile de toamna acum. Maine nu puteau, dar astăzi da.
   Maine e ziua mea. Împlinesc 26 de ani. Oare despre asta vorbesc băieții?
   -Adică vrei sa spui ca organizează concursurile doar pentru mine?
   -Exact domnule Josh, aud o vocea groasa.
   Era un bărbat înalt bine făcut în jur de 35 de ani. Arata bine.
   -Eu sunt Joseph, primarul acestui sat. Domnul Abel mi-a spus ca mâine este ziua de naștere a dumneavoastră și cum mâine avem campionat, ne-am gândit ca ar merge și astăzi sa ținem concursurile. Și este un moment bun, deoarece mulți oameni sunt acum în acest sat cu ocazia campionatului.
   Deci nu o făcea pentru mine. Era clar ca o făcea deoarece satul era plin de oameni și era o ocazie buna de făcut bani.
   -Suna grozav! spune Mik uitandu-se pe un poster care era lipit pe un perete.
   -Ce? spun indreptandu ma spre el.
   -Sigur le facem pe toate astăzi!
   În poster era vorba despre concursuri, erau destul de multe și unele dintre ele erau foarte interesante.
   Dar totuși parca lipsește ceva. Sau mai bine spus cineva.
   As fi vrut sa fie și Cristian aici cu noi.

                            Cristian

   E foarte aglomerat orașul asta! De dimineață stau în trafic.
   Am plecat în căutarea cadoului perfect pentru Josh. Iar el a plecat cu Abel și Mik la ceva concursuri.
   L-am lăsat singur pentru ca știu ca e în siguranță cu Abel, am încredere în el.
   Am luat toate magazinele la rand. Nimic nu mi placea. Nimic nu se potriveau cu el. M-am gândit ca un ceas i-ar fi potrivit lui.
   Am luat cele mai scumpe mărci de ceasuri la rand. Nimic ce i s-ar potrivi.
   Ma întreb ce face acum.
   Cristian, nu ar trebuii sa iti pese de el. Gata!
   După mult timp de cautat, am ajuns la concluzia ca un rolex i-ar sta bine pe mana lui groasa. I s-ar potrivi de minune cu venele. Am văzut o grămadă de modele. Nimic nu-mi plăcea. Pana am văzut ceva superb, era făcut pentru Josh.
   Un rolex Daytona Black Dial. Perfect!
   A costat ceva, dar nu m-am uitat la bani. Pana la urma era pentru Josh.
   M-am dus direct la mașină. Era un drum lung pana în satul în care erau băieții. Trebuia sa merg și eu, din câte mi-a spus Abel, Josh nu știe nimic, nici măcar ca voi veni eu. Mi-a spus ca nu a întrebat de mine.
   Nu intru bine în mașină și îmi suna telefonul. Numar necunoscut. Decid totusi sa raspund, poate s-a întâmplat ceva cu băieții.
   -Da?
   -Cristian, ma bucur ca ai răspuns, de obicei tu nu răspunzi numerelor necunoscute.
   Știu vocea asta. Nu credeam ca o voi mai auzi vreodata.
   -De unde îmi ai numărul?
   -Bună și ție Cristian, de ce ma iei asa tare? Credeam ca ti-a fost dor de mine.
   -De unde îmi ai numărul? spun pe un ton agresiv.
   Deja aveam nervi. Acest telefon mi-a stricat dispoziția. Cum e posibil ca fix acum sa se întoarcă în viata mea?
   -Draga Cristian, asa nu contează deloc. Ce contează este ce cauți tu în Viena?
   -De unde știi? Dacă ti-a zis Grey jur ca am sa îl..
   -Cristian, dar parca acum ești băiat cuminte. În fine, nu mi-a spus Grey. Te-am văzut și încă te vad.
   Încă ma vede? Cum adică încă ma vede? Ma uit de jur în prejur sa vad dacă o pot observa pe undeva, dar nimic. Nu era aici.
   -Cum adică încă ma vezi?
   -Haha, asta nu contează.
   -Ce vrei?
   -Cristian te vrem inapoi! Gandeste-te bine, ai 24 de ore la dispoziție. Pana atunci gândește-te bine, nu știi când te voi suna din nou, spune apoi închide.
   Ma vor înapoi. Prostii, nu m-as mai întoarce niciodată acolo. Chiar daca luam mulți bani și acum câștig destul de bine. Nu la fel, dar este acceptabil, eu ma mulțumesc. Nu mai vreau sa fiu omul care am fost acum câțiva ani. M-am schimbat, jur ca m-am schimbat.
   Înainte sa îmi bag telefonul în buzunar și sa pornesc la drum îmi verific telefonul de ceva mesaje, vreau sa vad totuși dacă băieții sunt bine. Dacă pățesc ceva vinovatul voi fi eu pentru ca nu am fost cu ei.
  
   Eric: Scuteste-ma, cine a mai văzut asa ceva?🤣
   Eric: poză
   Nu ii răspund acum, poate puțin mai târziu.
   
   Abel: Se cam distrează. Tu ce zici?
   Abel: poză
   În poza erau Josh și Mik, Mik era în cârca lui Josh. Amandoi aveau zâmbetul pana la urechi. Bănuiesc ca jocurile alea nu sunt chiar asa nasoale.
   Eu: Ai grija de ei.
   Apoi îmi închid telefonul și îl pun deoparte.
   Aveam de mers mult și nu ma simțeam bine. Nervii mei încă erau prezenți. Atât de nervos încât as putea omorî pe cineva.