Olivia -H.S.

II.

- Liv, ești acolo? ciocăne Theo și fug să îi deschid. De ce e încuiată? mă întreabă confuz.

- Obișnuință. răspund repede jucându-mă cu mâinile. Am ticul acesta când mint. Nu suport să îl mint pe Theo și mă simt atât de prost.

- M-am întâlnit cu Jessica. Își căuta iubitul. îmi spune trântindu-se în pat. A zis că vine la tine.

- Probabil e ocupată cu el. spun mai mult pentru mine.

- Poftim?

- Nimic. Cum ți se pare? schimb subiectul.

- Îmi place aici. Jessica a spus că mai pe seară ne va arăta orașul. îmi face semn să mă așez lângă el.

- Cunosc foarte bine Londra! râd ironic pentru că Jessica știe asta.

- Știu, dar nu ar fi deloc rău dacă ne-am plimba împreună, nu? mă întreabă mărindu-și ochii.

- Presupun că nu. mă așez pe pat, lângă Theo, dar un ciocănit mă ridică instant.

- Hei, Liv! mă îmbrățișează Jessica. De când e ea așa afectuoasă cu mine?

- Hei, Jessica!

- Harry întreabă dacă vreți să mergem la pizza. spune direct, uitându-se la Theo. Mă întorc și eu să îi văd reacția și tot ce face e să afirme.

- Presupun că da.

- În treizeci de minute să fiți jos. se întoarce le călcâie, aranjându-și părul ei blond și pleacă.

Eu sunt șatena și cred că părul meu e mai moale ca al ei. Al ei arată ca sârma, probabil de la pudră. Îmi iau blugii mei strâmți, același tricou și îmi leg o cămașa verde în jurul taliei, Theo își schimbă tricoul și coborâm. Jessica stă în hol, așteptându-l pe Harry, cred, iar eu tocmai realizez că nu am telefonul.

- Theo, am uitat telefonul în cameră. Vin imediat! fug pe scări până în camera mea și deschid ușa cu putere. Caut în pat și în pantalonii de trening pe care i-am dezbrăcat acum câteva minute și deja încep să mă enervez. Îmi aduc aminte că este pe masa din hol, l-am uitat când m-am lovit de Harry. Deschid ușa grăbită să ajung și văd că telefonul meu nu este acolo.

- Cauți asta? îi recunosc vocea lui Harry și mă întorc.

- Da, mersi! i-l iau din mână și trec pe lângă el, aproape ignorându-l.

- Ești de mult timp împreună cu Theo? mă întreabă, coborând în spatele meu.

- Un an și două luni. răspund și el se oprește brusc.

- Și nu v-ați căsătorit?! mă întoarce punându-mi mâna pe umăr, mirându-se.

- Am 17 ani!

- Așa e.

- Tu cu Jessica? îl întreb din bun simț.

- Opt luni.

- Drăguț. mimez un zâmbet fals.