*Perspectiva Oliviei*
Sunt în bucătărie, îi pregătesc lui Harry cafeaua și aud un ciocănit. Merg și deschid ușa.– Rebecca. spun când o văd cu poșetuța ei roșie.
– Se poate? arată cu mâna casa.
– Nu, nu se poate. îi zâmbesc și închid ușă.
– Iubito! îl aud pe Harry coborând pe scări. Își face griji și ea.
– Cu ce drept? Și cine ți-a dat voie să te dai jos din pat?
– Hai să ascultăm ce zice. îmi spune când ciocane iar.
Îi deschid ușa și intră.
– Harry! strigă și fuge spre el.
– Nu poate fi îmbrățișat, a suferit o operație. mă pun repede în fața ei și îi zâmbesc fals.
– Care e problema ta? mă întreabă.
– Ești în casa mea, drăguță!
– E casa lui Harry. îmi răspunde.
– Exact, a noastră! îi zâmbesc mult mai larg. Harry, mai bine stai jos, te rog. îl ajut să se așeze și mă așez lângă el.
– Becca, cu ce ocazie? o întreabă.
– Am vrut să văd cum te simți. răspunde puțin iritată de întrebarea lui Harry.
– Sunt bine mulțumită Oliviei. Dacă nu era ea, probabil că nu mai deschideam ochii. spune și se uită la mine.
– Am venit să văd cum ești, nu să îmi faci în ciudă cu iubita ta falsă.
– Nu încerc asta. Doar îți spun cum mă simt.
– Mă bucur. Ți-am adus ceva. caută în geantă și scoate ceasul lui Harry pe care eu i l-am luat acum ceva vreme. L-ai uitat la mine ultima dată. spune și deja îmi imaginez mâinile mele în părul ei.
– Serios? o întreabă Harry ridicându-se. De aia ai venit? Să îi faci în ciudă Oliviei că m-am culcat cu tine dintr-o prostie? Mai bine pleci, Rebecca, nu am nevoie de grija ta. pleacă în bucătărie.
– Harry! îl strigă.
– Se pare că nimeni nu te vrea aici, Becca. Foarte urât din partea ta să nu ai nici măcar un sentiment pentru Harry.
– De unde știi tu? Tu știi doar să umbli în mașini scumpe și să arunci bani pe nimicuri.
– Faci mai bine dacă taci. Ai demonstrat că mai presus de Harry este pentru tine mândria ta.
– Știi ce se va întâmpla?
– Uimește-mă!
– Când va vedea ce om ești, te va lăsa ca pe un câine și va veni la mine.
– Tu poți lăsa un câine, eu nu pot. Dar stai, pe tine te-a lăsat deja ca pe o cârpă de care s-a folosit. râd. Aruncă ceasul și iese trântind ușa.
Iau ceasul de jos. Este chiar ceasul de la mine. E spart.
– Îl voi trimite la reparat. îl aud pe Harry stând în spatele meu. Nu zic nimic. Nu era nevoie să fii așa dură cu ea. îmi spune, punându-și mâna pe talia mea.
– Oi fi fost tu pe cale să mori, dar asta nu pot să ignor. îi îndepărtez mâna. Pe bune? Te-ai culcat cu ea? Vine acum și îmi reamintește ori de câte ori are ocazia?
– Eram-
– Știu, știu! Beat, sufereai, aveai nevoie de cineva care să te aline și te-ai dus la ea. Știu povestea.
– Măcar eu nu te-am părăsit!
– Eu nu m-am culcat cu Zac niciodată! Nici măcar o singură dată, Harry! Fir-ar! arunc ceasul cu piciorul și plec în dormitor.
*Perspectiva lui Harry*
– Iubito, am nevoie ca cineva să îmi schimbe bandajul! strig după ea. Și mi-e și foame!– Nu mai spune! coboară scările ținând cutia cu pansamente în mâini. Stai jos odată! țipă la mine și eu mă așez.
– Știi, sunt rănit... nu ai voie să mă cerți. îi spun, trăgând de șnurul bluzei ei. Acum am o minunată priveliște. îi spun uitându-mă la sânii ei.
Oftează și îmi curăță rana, apoi lipește cu grijă pansamentul.
– Mulțumesc, doamnă doctor! îi spun și ea îi dă o palmă în cap. Hei, încă sunt rănit!
Se duce în bucătărie și mă duc după ea. Se aude soneria.
– Dacă e tot parașuta, să știi că o zbor! spune deschizând ușa.
– Se pare că a apărut altă parașută. spun și mă duc lângă Liv.
– Pot să intru? întreabă Zac, uitându-se la Liv.
– Normal că nu poți. îi răspund și își ridică o sprânceană.
– Ieși dracului din fața mea! îi spune Liv accentuând fiecare cuvânt. De ce mama dracului nu ești închis?!
– De ce aș fi? întreabă el zâmbind.
– Tu! îl împinge Liv. Ai tupeu în tine să vii aici și să pretinzi că nu s-a întâmplat nimic! îl împinge iar.
– Olivia! mă duc după ea, dar e prea rapidă.
– Era să-l pierd! țipă. Era să mor! Numai din vina ta! îl pălmuiește.
– Te calmezi, iubire? o apucă de mâini.
– Ia-ți mâinile de pe iubita mea! mă duc spre ei, dar văd piciorul Oliviei fix între picioarele lui Zac.
– Pe asta nu ai anticipat-o, iubire! îl împinge și el cade.
– Nu eu ți-am împușcat dragostea vieții! Sora ta a făcut-o! strigă. O iau pe Liv de mână și o trag spre casă.
– Dispari! îi spun. Și dacă ai vreun gând să te întorci, gândește-te de două ori! îi arunc cheile pe care le scăpase.
Liv tremură. Îi dau un pahar cu apă și râde.
– Nu am nevoie de apă! se duce în bucătărie și se întoarce cu o sticlă de wisky.
– Iubito, oricât de mult mi-ar plăcea să uităm, nu e momentul pentru băutură. îi iau sticla și ea începe să plângă.
– Tot ce vreau e să te faci bine. îmi spune și mă îmbrățișează. Îi sărut fruntea și își pune mâna peste rana mea. Să o facem să se vindece. spune și mă sărută.

CITEȘTI
Olivia -H.S.
Fanfiction"Nu credeam vreodată că lucrurile pot decurge astfel... de la o iubire de copil la o căsnicie care împiedică totul..." Olivia este nevoită să se căsătorească pentru a putea fi sora ei bine. Dar important e sufletul ei sau viața apropiaților care...