Olivia -H.S.

III.

Am dormit atât de bine azi-noapte. Nici nu știu cum am reușit să fac asta, dar m-am odihnit ca lumea. Și m-am trezit zâmbind. Fără să deschid ochii îl caut pe Harry prin pat și îi simt spatele, apoi zâmbesc iar. El se răsucește și mă cuprinde cu brațele, așezându-și capul pe pieptul meu.

- Bună dimineața! zâmbesc, nedeschizând ochii.

- Bună dimineața! răspunde Theo. Ce?

- Theo? îmi deschid ochii și mă uit la blondul de pe mine, fără să mă mișc.

- M-am simțit vinovat pentru aseară, că te-am refuzat așa... Și am venit acum ceva timp. spune mângâindu-mi mâna.

Nu pot să gândesc. Unde e Harry? Dacă ne-a văzut Theo? Dacă s-au certat? Dacă s-au bătut? O să afle tata și o să creadă că sunt cine știe cum și mama o să se supere pe mine și Theo o să se despartă de mine, dar nu vreau pentru că îl iubesc și Jessica... nu prea îmi pasă. Am ruinat tot.

- A. răspund sec, inspirând. Nu mi-am dat seama că îmi țin respirația.

- Ești bine? Îmi pare rău pentru aseară. Azi mă văd cu Lucas.

- Nu e nimic, am înțeles.

- Ești așa frumoasă când dormi. Zâmbeai în somn. se ridică lângă mine, privindu-mă. Obrajii mei sunt roșii, ca de obicei când primesc complimente de la Theo, dar acum sunt roșii din cauza rușinii.

- Liv! intră Harry fără să ciocăne și se uită surprins la noi. Scuze că întrerup, Amelia m-a trimis să te chem la masă. Să vă chem. spune concentrându-se pe ochii mei.

- Venim acum. râde Theo. Mi se pare super de treabă Harry. continuă. Ție?

- Da, e ok. strâmb din nas, indiferentă și mă ridic de lângă Theo.

- Wow, Olivia! De când dormi așa? mă privește parcă fermecat de înfățișarea mea și mă uit în jos. Sunt doar în chiloți și un tricou alb. Al lui Harry!

- Theo, întoarce-te! aproape țip și iau plapuma, apoi o înfășor în jurul meu. A fost cald. Și acasă dormeam la fel. spun râzând, dar ăsta nu e râsul meu.

- Scuze. zâmbește emoționat.

Îmi iau pantalonii scurți negri cu talie înaltă, îmi las tricoul alb pentru că vine frumos cu pantalonii, îmi iau papucii de casă și îmi prind un coc în vârful capului.

- De când porți tu tricouri așa largi? mă întreabă și îl ignor.

- Haide, Theo! îi întind mâna pe care o prinde și coborâm la bucătărie. Bună dimineața! spun când intru și îi îmbrățișez pe tata și pe Amelia. Harry mă urmărește atent și nu îi pasă dacă observ.

- Neața, prințesă! mă salută tata. Cum ai dormit?

- Foarte bine. zâmbesc și îi evit privirea insistentă a lui Harry.

- Mă bucur atât de mult că ești aici. Vreau să te prezint angajaților mei, adică prietenilor.

- Acum?

- Nu, mai târziu.

- Ei bine, eu trebuie să plec. Am o ședință în cinci minute. spune Amelia și ne pupă pe toți, inclusiv pe tata. Nu îmi condamn părinții pentru că s-au desparțit. Unu: asta a fost decizia lor, de comun acord, doi: se înțeleg foarte bine și mă iubesc la fel de mult și trei: Amelia și John, iubitul mamei sunt super de treabă.

- Deci, să nu dărâmați casa, Harry, Theo, mă bazez pe voi! râde tata și pleacă după ce primește un apel pe care îl respinge.

Tata are e o firmă de construcții, pot spune celebră pe aici, iar Amelia are cinci saloane de înfrumusețare numai în oraș și nu știu câte în afară. Mama are două cabinete particulare stomatologice și John are peste zece cluburi de noapte. Rămânem singuri și rămânem într-o liniște nestânjenitoare pentru mine.