Olivia -H.S.

IV.

- Harry... eu nu pot face asta... îi spun, împingându-l puțin.

- Liv, nu te-am pus să faci ceva. îmi prinde mâinile, punându-mi-le pe pieptul său tare.

- Ba da. Fizic nu, dar psihic mă forțezi să mă îndrăgostesc de tine. îmi retrag mâinile și mă întorc cu spatele la el, alegându-mi dulciurile.

- Nu fac asta. Îmi placi mult, dar nu vreau să te îndrăgostești de mine. Eu sunt cu Jes, nu mă voi despărți de ea. rostește cuvintele cu atâta simplitate, ceea ce mă irită din ce în ce mai tare.

Aceleași cuvinte au ajuns atât de repede în sufletul meu și s-au fixat acolo, transmițându-mi un sentiment profund, puțin cunoscut și pe care îl urăsc. Mâinile mele au rămas înțepenite pe produsele cumpărate, privirea mi s-a fixat pe peretele din fața mea, iar în ochi mi s-au format lacrimi.

- Ce vrei de fapt? îl întreb fără emoție și fără să mă mișc.

- Nu vreau nimic, Olivia.

- Atunci de ce m-ai sărutat?

- Tu m-ai sărutat prima. rectifică.

- Și tu ai fost atât de supărat că am făcut-o, încât trebuia să îmi repeți sărutul, nu? simt cum sângele începe să îmi fiarbă în vene.

- Nu am fost supărat. Ți-am zis, îmi placi mult și voiam să termin.

- Te rog, doar pleacă.

- Îmi pare ră-

- Harry, prefă-te că nu exist. îmi forțez vocea.

- Nu voi face așa ceva. Am început să țin la tine. se apropie de mine, întorcându-mă cu fața la el. Mici picături de ploaie pătrund în cameră pe geamul deschis. Urăsc Londra așa ploioasă.

- Doamne, au trecut două zile de când sunt aici! râd isteric. Nu poți ține la mine deja. Ți-am spus, nu mă cunoști aproape deloc. Și nu vreau să mă cunoști. îi spun direct.

- Te cunosc. Dacă nu mi-a spus Jessica despre tine, nu înseamnă că tatăl tău a făcut la fel. Și Amelia te consideră fiica ei și nu a ezitat să vorbească despre tine, decât în prezența Jessicăi.

- Ok. Acum lasă-mă și prefă-te că nu s-a întâmplat nimic. Evită-mă, cum o să fac și eu cu tine. îmi șterg lacrimile, apoi mă retrag zâmbind, de lângă el, așezându-mă lângă geam. Ploaia mă liniștește uneori, dar fulgerele și tunetele mă îngrozesc atât de tare.

- Olivia, nu te mai prosti!

- Eu? Tot eu?

- Da, nu vreau să mă eviți.

- Harry, eu nu sunt ca celelalte fete și inima mea nu suportă să te joci așa. Îmi spui că mă placi, vii aici și mă săruți, dar o iubești pe Jessica și nu te vei despărți de ea pentru mine. Eu ce trebuie să înțeleg? De fapt, nici nu am ce să înțeleg!

- Că nu vreau să mă eviți.

- Pleacă.

- Liv, îmi-

- Nu o să te las să îmi strici viața!

- Nu vreau să fac asta. se apropie iar de mine și îmi prinde mâinile, ducându-le la buze, dar mi le retrag repede înainte să le sărute.

- Am nevoie să fiu singură... privesc imaginea din fața mea.

Întunericul s-a lăsat foarte repede azi, picăturile de ploaie sunt dese și rapide. Oamenii forfotesc pe afară. Harry mă îmbrățișează, dându-mi părul de pe gât, lăsând un sărut acolo, apoi se îndepărtează. În câteva minute orașul e mort. Nu mai e nimeni afară. Harry nu mai zice nimic, dar îi aud pașii cand pleacă. Oftez cât pot de tare, privind fulgerele albe de pe cer. De ce și în seara asta e furtună? Închid repede geamul și fug în pat, continuându-mi activitatea. În timpul filmului nu am fost deranjată decât de tunetele prea insistente care îmi provoacă piele de gâină. Mă ridic din pat să îmi pun laptopul pe birou, arunc hârtiile, apoi revin. Îmi iau telefonul și îi dau mesaj lui Theo să văd ce face. Mai am cinci de la Harry pe care le deschid mai târziu.