Olivia -H.S.

XV

- Vrei să dansezi? îl întreabă Rebecca pe Harry.

- Desigur! se ridică amândoi și încep să danseze lent pe o melodie a Larei Fabian. Ea cântă și el îi zâmbește.

- Ar fi fost destul de drăguț dacă și tu m-ai fi privit la fel cum îl privește domnișoara Morin pe domnul Styles. Am un nod în gât, dar îi zâmbesc.

- Niciodată! beau al treilea pahar de vin.

- Tată, dansezi cu mine? îl întreb și toată lumea se întoarce către mine.

- Soțioară-

- Deci, tata, ce zici? nu îl bag în seamă pe Zac.

- Orice pentru tine. acceptă și ne ducem lângă Harry și Rebecca Morin.

- Știai... îi spun tatălui meu.

- Nu puteam atrage atenția lui Zac către asta. Sora ta...

- Pentru sora mea plătesc acum.

- Olivia...

- Știu, tată. Nu regret nimic pentru că e sora mea, dar inima mea ce spune?

- Vom avea grijă de ea, Liv. Îți promit!

- Nu face astfel de promisiuni. mă strânge în brațe. Schimbăm perechile? o întreb pe Rebecca. Acceptă zâmbind să danseze cu tata.

- Ce vrei să faci, miss Evans? mă întreabă Harry.

- Păstrează-ți zâmbetul. oricum el zâmbea.

- Liv, vreau să te sărut chiar acum!

- Harry! Ai grijă.

- De ce, Liv?

- Pentru că-

- Măcar îl iubești?

- Tu o iubești pe Rebecca Morin?

- Da. răspunde fără emoție.

- Ba nu o iubești. Văd asta. Nici eu nu îl iubesc.

- Și de ce stai?

- Pentru că-

- Îmi permiteți, domnule Styles? ne întrerupe Zac.

- Cu cea mai mare plăcere, mister Evans! Mulțumesc, miss Brown! ne zâmbește și pleacă.

- Ce a însemnat asta acum? Vrei să dansezi cu el și te numește Brown?

- Probabil a zis așa din cauza părinților mei pe care îi cheamă Brown. încerc să găsesc o explicație logică.

- Plecăm chiar acum.

- Nu vreau să plec!

- Nu faci ce vrei tu!

- Zac, dacă nu mă lași, o să creez o scenă și presa e cu ochii pe noi.

- Nu-mi pasă. Plecăm, am zis! Du-te și ia-ți geanta!

- Nu! mă trage după el și îmi ia geanta.

- S-a întâmplat ceva? mama se ridică speriată.

- Nimic, mamă soacră, absolut nimic.

- Olivia? S-a întâmplat ceva? tata mă întreabă pe mine, uitându-se în ochii mei. Zac se uită la mine așteptând să zic ceva greșit. Harry se uită la Zac și apoi la mine. Este nervos și respiră greu.

- Nu vă faceți griji, nu mă simt prea bine și vreau să plec. Distracție plăcută! le spun celorlalți.

- La revedere! mă îmbrățisează Rebecca și îi zâmbesc fals. Zac mă trage de mână și eu mă uit în spate la Harry care mă privește fără să clipească.