Olivia -H.S.

VII.

Tot ce îmi amintesc este că am adormit lână Harry și că m-am trezit într-un pat alb, apoi Theo a încercat să mă sufoce cu perna, iar Harry doar râdea în timp ce eu îl imploram să mă ajute, așa că m-am trezit de tot plângând. Logic, un vis! Un coșmar, de fapt.

- Liv? îi aud vocea răgușită. Tresar când mă atinge și nu spun nimic, doar plâng. Nu, Liv... Sunt eu. se ridică și aprinde lumina. Mă ridic și eu, împreunându-mi genunchii la piept, mă uit în ochii lui umflați și îmi las capul în jos. Of, îmi poți spune ce ai visat? mă cuprinde cu brațele, ridicându-mi capul. Îmi mușc buza inferioară și dau negativ din cap. Te rog... continuă clipind lent, probabil din cauza somnului, dar eu fac aceeași mișcare. M-ai visat și pe mine? îmi dă părul la o parte, ca să îmi vadă expresia feței. Îi fac semn că da. Tot ce a fost, uită! Eu sunt aici și nu o să îți fac niciun rău.

- Promiți? reușesc să îl întreb, abținându-mi plânsul.

- Promit. mă îmbrățișează, zâmbindu-mi. Adevărul este că Harry nu îmi spune nimic în afară de "hai să dormim" și îmi fac griji în privința asta, de aia cred că a apărut și el acolo. Visez lucruri ciudate când îmi e teama de ceva sau cineva. Este oribil să te trezești în fiecare noapte la ora 3 și să plângi gândindu-te la coșmarul pe care l-ai avut.

- Îmi e frică de multe lucruri... spun după ce mă liniștesc, stând pe pieptul lui Harry.

- Dar care e principalul?

- Îmi e frică că o să rămân singură. închid ochii după ce mă uit o dată la el. Are ochii închiși, un zâmbet obosit, iar mâna lui se plimbă pe spatele meu.

- Hei, eu sunt aici... Cât timp vorbești cu mine, sub orice formă, eu nu o să te las singură... și chiar dacă o să mă urăști vreodată, nu o să fac asta. îmi zâmbește.

- Ce o să faci cu Jessica?

- Probabil ce vei face tu cu Theo.

- Să vă împăcați?

- Ce?

- Glumesc. O să vă despărțiți?

- Da.

- Cred că am fost cu Theo doar pentru că eram cei mai populari din liceu și colegii ne-au împins să facem asta... spun, gândindu-mă.

- Nu cred! Erați cei mai populari din liceu?

- Da... Adică dacă întrebai pe oricine de Liv și Theo, îți spunea toată relația. Toate piesele de teatru erau cu Liv și Theo, la fiecare bal regina și regele erau Liv și Theo, președinta școlii Liv, iar Theo iubitul ei loial, aveam masa popularilor, iar noi eram în primul rând...

- Ce viață!

- Mda... Am avut viața perfectă la liceu, dar tot lipsea ceva din tabloul meu... Și încă lipsește din viața mea. Adică, am părinții perfecți, am tot ce vreau, mai nou tata mi-a dat mașina visurilor mele, fără să clipească... dar, nu știu... ceva lipsește.

- Ce anume?

- Simt că nu am iubit niciodată... și e foarte trist. oftez, ridicându-mă de pe Harry. El stă acolo, cu ochii închiși, încercând să nu adoarmă. Harry? îl strig să văd dacă mă aude. El chiar doarme.

Ok, poate pentru că e 3:30 și orice om normal doarme la ora asta, dar nu mai contează. Îi prind mâna în a mea și o mângâi ușor. Se întoarce cu fața la mine, întinzându-și picioarele lungi. Mă așez lângă el, așezându-mi capul pe brațul său întins. Trag plapuma peste noi și încerc să adorm.

- Mi-ar plăcea să fii îndrăgostit de mine, cum îi spuneai Jessicăi. șoptesc.

*
Ador diminețile cu soare și să mă trezesc pentru că îmi intră în ochi câteva raze. Mă simt odihnită pentru că am dormit în patul meu, în camera mea, cu Harry. Piciorul meu este între picioarele lui, iar mâna sa îmi ține lejer talia. Este așa relaxat când doarme. Mă ridic, ies din cameră, lăsându-l să doarmă și mă duc la mama, în bucătărie.