Olivia -H.S.

XXV

– Iartă-mă că vin așa neanunțată. Nu poți cumpăra firma lui Zac. spune fără să își ia privirea de pe corpul lui Harry.

– Ok, poți să ne scrii un email în care să motivezi ce spui acum. îi spun mergând spre Harry. Acum, dacă nu te superi, suntem ocupați.

– De ce? o întreabă Harry și încerc să nu se vadă cât de deranjată sunt de faptul că el mă ignoră.

– Pentru că asta înseamnă să pierdem firma noastră.

– Care "a noastră"? Tu ești concediată de jumătate de an, Rebecca. îi amintește iubitul meu.

– Așa e, dar încă mă interesează ce faci. Știu că nu vrei să pierzi ce am creat împreună, de aia îți spun. Nu cumpăra firma lui Zac. se roagă de el.

– Îmi pare rău, știam că vor exista consecințe și am ales să le accept. Am dat deja trei sferturi de bani.

– Și cu angajații noaștri? întreabă de parcă i-ar păsa.

– Îi angajez la firma asta nouă.

– Și eu?

– Deci asta era întrebarea, nu că ți-ar păsa ție de acei oameni. încep să râd.

– Nu înțeleg ce te bagi tu. Oricum lucrezi acolo datorită soțului tău.

– Fost soț și da, datorită lui, dar să nu uităm cine a condus sutele de angajați. ridic din umeri și zâmbesc.

– Harry... se apropie de el. Dragule, știu că încă ești supărat pe mine, dar nu îmi lua tot ce am. Te-am pierdut pe tine deja, nu pot accepta gândul ăsta, dar așa e. Încerc să pot să înțeleg...

– Ok, vizita s-a terminat. Pa, pa! îi iau geanta de pe canapea și i-o pun în brațe.

– Harry? îl strigă.

– Rebecca, îmi pare rău, asta e situația. Eu nu dau înapoi. Mai vorbim! îi spune hotărât și ridică din umeri, apoi își ia cămașa de pe scaun și pleacă în camera noastră.

– Ai reușit să îi sucești mințile.

– Îmi pare rău dacă tu nu vezi ce e între mine și Harry. Nu încerc să îți fac în ciudă, dar e momentul să renunți la noi.

– La voi? La tine am renunțat demult, la Harry niciodată! își șterge nervoasă lacrimile.

– Becca, acceptă odată pentru totdeauna că Harry nu a fost și nici nu o să fie cu tine. Consolează-te că nu te-a iubit niciodată și înțelege asta.

– M-a iubit! Și-a stricat viața pentru o panaramă și o ciudată!

– Mulțumesc!

– N-o să te las să fii fericită, o să vezi! Harry se amăgește! Nu știe ce vrea!

– Știi tu pentru el, nu? Sărăcuța de tine. Îmi provoci milă, Becca, serios... își ia geanta și trântește puternic ușa când iese.

– Iubito... vine Harry în sufragerie. Știu că a auzit tot.

– Lasă-mă! îi spun și mă duc să îmi fac o cafea. După ce termin cu Erica, Becca e pe listă, ca să știi!

– E obsedată de mine, nu am ce să fac!

– O joc în picioare dacă mai are curaj să comenteze de mine! Harry, mă cunoști, nu sunt o persoană rea, dar fata asta scoate ce e mai rău din mine! Vine aici și mă jignește de parcă-

Scap ceașca cu cafea fierbinte pe picioarele mele. Cioburile se împraștie în toată bucătăria. Rămân nemișcată și mă uit la podeaua murdară de cafea.

– Gata! Stop! începe Harry să țipe. Iubito, ori îți revii odată, ori stăm așa și ne enervăm din cauza oricui? De ce nu ești atentă? strânge cioburile și eu tot nemișcată stau. Mă ustură picioarele. Vreau să merg, dar Harry mă oprește. Stai să văd să nu ai vreun ciob pe picior! mă așază pe scaun și îmi verifică picioarele.

Ia un prosopel ud și mă șterge ușor. Mă uit la mâinile mele și nu îmi dau seama ce s-a întâmplat. Am simțit doar că nu pot să țin nimic.

– Ești în regulă. îmi spune și îmi sărută piciorul.

*din perspectiva lui*
– Ce cafea vrei să bei? Latte macchiato? o întreb după ce curăț pe jos.

Dă din cap că da. Fac repede două cafele, îi prind mâna și ieșim amândoi pe balcon. Îmi scot o țigară din pachet și o aprind. E soare și e foarte cald. Ne așezăm pe balansoarul de pe terasă.

– Ești ok? o întreb. O cuprind cu brațul drept și își lasă capul pe pieptul meu.

– Sunt bine. spune și încă simt o tensiune între noi.

– Te-a deranjat ceva din ce i-am spus Rebeccăi? insist.

– Nu, Harry... ai tratat-o corect.

– Te iubesc! îi spun și își ridică privirea spre mine. Zâmbește puțin și mă îmbrățișează.

– Îmi pare bine că suntem aici... spune și îi sărut fruntea. Harry?

– Da.

– Iartă-mă!

– Pentru?

– Pentru tot ce ți-am făcut. Și pentru că te târăsc prin toate astea.

– Nu o să te las niciodată singură! Iubito, serios acum, nu sunt o victimă! Poți să mă duci și în iad și aș suporta pentru tine, știi asta!

– E vina mea pentru tot! Vreau să dau timpul înapoi să fim acasă la tata și să îi enervăm pe Jessica și Theo cu iubirea noastră! îmi spune și încep să râd.

– Te-am iubit din prima clipă în care ți-am văzut fața. îi spun și se ridică de pe mine.

– Tu ai iubit fizicul meu și apoi pe mine!

– Cam greu găsești așa fete care să fie bune din toate punctele de vedere... o tachinez și îmi lovește umărul.

– Te iubesc până la cer și înapoi! îmi spune și se urcă pe mine.

Sting țigara și o las în scrumieră. Îmi așez palmele pe fundul ei și îi sărut gâtul. Se retrage puțin, se uită la mine, apoi mă sărută apăsat și dulce. Fusta i se ridică pe coapse. O sărut puternic și o trag mai aproape de pieptul meu gol.