V.

568 32 2
                                    

A trecut a doua noapte aici și iar am adormit zâmbind. Nu trebuie să mă obișnuiesc, nu e bine deloc ce fac. Mă simt atât de vinovată și cred că e foarte bine că mă simt așa pentru că sunt o persoană oribilă și merit asta. Dar nu pot să mă abțin. Băiatul ăsta mă atrage într-un mod ciudat și chiar nu mă pot abține.

- Bună dimineața! aud vocea răgușită a lui Harry. Îmi ridic puțin capul și îl văd, stând pe spatele meu cu ochii mari, având un zâmbet dulce, care îi arată o gropiță. Zâmbesc puțin, apoi mă trântesc mofturoasă cu capul în pernă.

- Cât e ceasul? mormăi, încercând să mă învelesc, dar Harry stă pe plapumă, așa că renunț.

- 12:30. A venit tatăl tău aseară. își pune mâna în capul meu și îmi masează părul.

- Serios?

- Da. își retrage mâna, prea curând.

- Nu! Mai fă-mi așa! îi prind mâna și o pun din nou în părul meu. Ce a zis?

- A vrut să vadă ce faci. râde cu un ton slab. I-am spus că stau cu tine pentru că îți e frică de întuneric, te-a pupat, apoi a plecat.

- Erai cu mine în pat?

- Nu am dormit cu tine. Am dormit acolo. îmi arată canapeaua mică de lângă pat. E mai mult un fotoliu.

- Păi aseară când m-am trezit erai lângă mine. oftez confuză. Sunt pe jumătate adormită, nu o să mă mir dacă o să îi spun că îl iubesc.

- Nu, te-ai trezit plângând și după nu m-ai lăsat să plec de aici. Mi-ai spus că te liniștesc... mă întoarce pe brațul său, mângâindu-mi fruntea.

- Înseamnă că am fost prea speriată.

- Sau înseamnă că era doar adevărul. zâmbește pervers, ridicându-și sprâncenele. Așa e, chiar te liniștesc?

- Nu, Doamne! Am fost obosită și chiar dacă era vecinul de acasă îi spuneam asta. pufnesc, ridicându-mă din pat. Copilul ăla are 12 ani și e atât de enervant!

- Unde te duci?

- Îl sun pe Theo. îmi iau telefonul de pe birou și mă așez înapoi lângă Harry.

- Oh...

- Bună dimineața, sunshine! răspunde. Nu are vocea aceea că abia s-a trezit.

- Hei! Ce faci?

- Așteptam să mă suni. Ce ai făcut aseară? Îmi pare rău că nu am fost acolo.

- Știu. Păi... mă uit la Harry care zâmbește, ridicând din umeri. Îmi mușc interiorul obrazului ca să nu îi zâmbesc și eu. Nimic. Mi-am terminat seria SAW.

- Știu că o să mă urăști dacă îți spun că a intervenit ceva și cam trebuie să plec trei zile.

- Ce?

- Mama și tata divorțează. Și eu trebuie să fiu acolo.

- A... Dar era vacanța noastră.

- Știu, dar în trei zile vin și după o să fim amândoi acolo. Jessica e foarte drăguță și Harry la fel, deci nu vei fi singură.

- Ok. oftez puternic și Harry își pune mâna pe piciorul meu.

- Te iubesc.

- Și eu te iubesc, Theo. închid și arunc telefonul la picioare.

- Ce e?

- E plecat trei zile. oftez iar.

- Și? Eu sunt aici. mă trage în brațele lui.

Olivia -H.S.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum