Noul coleg

1.1K 39 4
                                    

- Alarma tâmpită!îndrug in timp ce opresc zgomotul facut de telefon.

E ora 6:30 dimineata, iar eu trebuie sa ma trezesc. Sincer n-am niciun chef tinand cont ca a fost prima noapte, din toata saptamana,in care am dormit comod.Poveste amuzanta,casa noatra a fost in dezinsectie (o invazie de furnici care a afectat tot cartierul),iar eu si fratele meu am fost nevoiti sa stam la un hotel, unde ne-am inghesuit amandoi pe un pat.Spun inghesuit pentru ca el ocupa aproape tot patul la cat se foieste in somn.
In fine!Mi-am facut rutina de dimineata, m-am imbracat ,mi-am luat castile si telefonul si am plecat.In ceea ce ma priveste nu-mi pot imagina viata fara muzica.Ascult tot timpul, chiar daca oamenii din jur nu au auzit de genul meu de muzica, ceea ce mi se pare super.Mereu m-am simtit diferita fata de cei din jurul meu, o ciudata care traieste intr-o lume trasa la indigo, in care doar oameni perfecti exista.Nu stiu cum m-am ratacit eu aici,dar am inceput sa caut iesirea.
Stau cu capul rezemat de sticla usii autobuzului, ignorand discutiile specimenelor de langa mine. Prietena mea,sau ma rog,un fel de prietena, isi face aparitia,dar ca de obicei ne ignoram pana iesim.Ne salutam,vorbim cateva chestii, dupa care fiecare mergea in clasa ei.
Ca de obicei,ma asez in prima banca, pornesc muzica si stau rezemata de perete. Colegii mei vin sau pleaca,urmand sa se intoarca la auzul clopoțelului.Nu ma intereseaza ce fac.Probabil ati observat ca nu sunt o fire sociabila si nici nu vreau sa fiu.Imi place timiditatea si supradoza de timiditate care mi le-a dat Cel de sus.Colega mea de banca s-a transferat anul asta la inceputul semestrului, deci locul de langa mine era liber;pardon,era ocupat de geanta mea.Nevoia de a merge la baie ma face sa ma misc. Ies pe coridor, atragand atentia băieților din una din clasele din ultimul an,a carei doi baieti ma urmăresc cu privirea de ceva timp.In timp ce imi dau parul din noi, cineva se da de mine.

- Scuza-ma.spune cel care s-a dat de mine.

- Nu-i nimic.spun încet fara sa ma uit la el, caci ma intimideaza privirea celor din jur.

- Daca tot te-am oprit,ma poti ajuta cu ceva?

- Cu ce?spun la fel,doar ca încercam sa nu-l privesc in ochi.

- Unde e direcțiunea?

- Cladirea din fata.Prima ușă.spun aratand spre iesire caci a intrat in cladirea gresita.

- Am inteles.Mersi.spune si pleaca.

Probabil e nou caci nu l-am mai vazut prin liceu.Alta chestie amuzanta:puteam sa spun in ce clasa era fiecare baiat din liceu doar daca il vedeam,dar la fete eram bota.Imi fac treaba la baie si ma intorc la locul meu, asteptand sa vina profesorul,timp in care imi continui munca la carte.

~ Ray ~

Un nou oras,o noua scoala,o noua casa.Scopul meu aici?Sa fac pe elevul model,dar rebel si sa-mi fac treaba pentru care am fost trimis,acelasi pentru care schimb orasele ca pe haine.
Intru pe usa cladirii in cautarea direcțiunii, dar dau doar de elevi,bai si sali de clasa.Vazand ca nu gasesc nimic, ma gandesc sa-l intreb pe gardian. Pe drum ma dau de cineva,de o fata.Era inalta, cu par lung,des,apro aș pe blond.Privirea ii fugea in toate directiile,doar la mine nu se uita.

- Scuza-ma.

- Nu-i nimic.spune ea,abia putand s-o aud.

- Daca tot te-am oprit ma poti ajuta cu ceva?

- Cu ce?intreaba, in sfarsit aratandu-si fata.

Fata ei era alba cu cateva cosuri ici colo,ochii aveau nuanta ierbii la venirea toamnei, nasul avea forma si marimea perfecta, iar buzele rozalii.pline,ii sclipeau din cauza gloss-ului.

- Unde e direcțiunea?intreb incercand sa patrund in campul vizual al acelor ochi blanzi,ca de caprioara.

- Cladirea din fata.Prima usa.spune indicand scarile de dincolo de usa cladirii in care ne aflam.

"Rapita"Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum