"Rapita"

Despartirea - partea II -

~ play media,se potriveste la alergat :)))~

- Doar nu credeai c-o s scapi,asa-i?

Vocea asta!

- Da-mi drumul , Robbie!tip zbatandu-ma,nervoasa.

- In locul tau,as sta locului.spune in timp ce imi pune un pistol la tampla.

M- am cam saturat de amenintarile lui.Prinzand curaj,ridic piciorul si il lovesc intre picioare, apoi ii apuc bratul si il intorc; am luat vreo trei lectii de carate cand am fost mica.Ii iau arma,il imping si trag in ambele picioare, împiedicându-l sa se ridice.Nu apuc sa clipesc ca-l vad pe Bruce batandu-se cu doua matahale.Indrept arma spre cel care il tinea de la spate si trag in urechea lui,Bruce reusind sa-l omoare pe celălalt.Imi rog constiinta sa ma mustre mai tarziu pentru ce am facut si incerc din nou sa sar gardul, reusind si eu si Bruce sa facem asta, dar in curte apar altii.

- Asculta, alegi cat de repede poti tot inainte si ajungi in oras.Ii retin eu.

- Mersi, uriasule!spun luandu-l in brate pentru cateva secunde.

- Du-te!

Dau din cap si incep sa fug de parca viata mea ar depinde de asta;nu ca nu ar fi asa.Incerc sa ingnor sunetele de arma si tipete de durere care se aud din spatele meu si sa-mi controlez lacrimile.

- Stai pe loc!aud pe cineva strigand.

Tot alergand, intorc putin capul si vad o masina neagra cu un tip pe jumatate iesit in geam care incerca sa ma ocheasca cu o arma.Nu stau pe ganduri si,tremurand,scot pistolul de la Black si trag,prima data in cel care nu stie sa-si tina capul acasa, apoi in cauciucurile masinii, aceasta derapand si apoi a intrat intr-un copac.Adrenalina crestea in interiorul meu, facandu-mi inima sa bata ca nebuna si picioarele sa alerge tot mai repede.Vreo alte doua masini au avut aceiasi soarta astfel,pistolul a ajuns pe jos,gol cand am intrat in oras.N-am incetinit ritmul,din contra, am accelerat.Puteam sa aud cum cativa dintre ei alearga in spatele meu, dar si sa vad stalpii si ecranele publicitare pline cu stirea disparitii mele.

Sectia de politie era fix in fata mea.Reusisem. Urc scarile tipand dupa ajutor,caci acei tipi m-au ajuns si incercau sa ma prinda.

- Ajutor!Sa ma ajute cineva,va rog!tip ferindu-ma de bratele lor pana ajung la usa, care o lovesc incerc sa atrag atentia politistilor dinauntru.

Fix cand idiotii aia m-au prins si au inceput sa coboare scarile, vreo 10 oameni in uniforma au iesit afara si i-au imobilizat.

- Sunteti bine,domnisoara?spune unul din spatele meu, dar cand ma intorc sa-i raspund, acesta zice uimit:

- Domnisoara Eothen?Chiar dumneavoastra sunteti?!

- Da,eu sunt.Puteti, va rog, sa ma lasati sa-mi sun fratele si sa trimiteti niste echipaje la vila de la periferia din est?

- Sigur,dar, de ce?

- Acolo o sa-i gasiti pe cel care ma rapit pe mine si celelalte fete.spun oarecum ezitând caci nu stiam daca Black a apucat sa plece.

- Intrati ,va rog.

* * *

Dupa ce m-am asezat tremurand din toate incheieturile, barbatul mi- a pus o patura pe umeri,pe care am infasurat-o in jurul corpului meu care abia fe mai era acoperit de hainele care pana aici au ajuns carpe,si o cana de ciocolata calda.

- Multumesc.spun tinand-o cu ambele mâini.

- Va sun fratele acum,spune asezandu-se in spatele biroului,sau dupa ce dati niste declaratii?

- Acum, va rog.spun tremurand;socul faptelor de mai devreme incepand sa ma afecteze.

Barbatul formeaza numarul de pe un afis apoi imi înmânează receptorul care suna in gol,dar in cele din urma cineva raspunde.

- Alo?spun cu glas tremurat.

~ Josh POV ~

Unde o fi?Ce vor de la ea?De ce tocmai sora mea? Vara s-a terminat de o saptamana si nimeni n-a aflat nimic in aceste 5 luni.Parintii nostrii o cauta prin toată Europa, iar eu si Drew nu lasam colt de continent necontrolat cu politia alaturi.Dar cine naiba stie unde au dus-o.Sunt ingrijorat, mie dor de ea si simt ca imi pierd mintile tot mai mult pe zi ce trece.Niciunul dintre noi nu a mai mers la facultate de cand a fost rapita.Nu aveam timp de pierdut acum.Singurul nostru tel si grija era s-o gasim teafara.Cel mai amuzant lucru a aflat e ca nu exista niciun vecin sau elev Ray.Idiotul a folosit un nume fals ca sa se apropie de ea. Din ziua in care sora mea a disparut, nici el n-a mai fost de gasit.

Imi faceam bagajele caci in trei ore urma sa plecam in Texas s-o cautam,dar telefonul ma intrerupe.Am răspuns, desi nu cunosteam numarul.

- Alo?aud o voce speriata, dar cunoscuta.

Oare e posibil sa....

- Tris?!spun uimit nevenindu-mi sa-mi cred auzului.

- Da, Josh.Eu sunt.spune ca si cand ar plânge.

- Slava Domnului!oftez usurat.Unde esti?Ce faci?Esti bine?

- S.sunt in Boston la sectia de politie .Hai la mine ,te rog.

- Nu te misca.Vin chiar acum.

Inchid si ies ca un uragan pe usa camerei.In sufragerie dau de Drew care a treminat de impachetat.

- Unde te grabesti asa?spune vazand ca trag haina pe mine,in timp ce cu alta mana ma incaltam si incercam sa ajung la chei,suportul lor facandu-se bucati la contactul cu podeaua.

- Au gasit-o,Drew.E in Boston,la politie chiar acum.spun dintr-o suflare, iar fata prietenului meu care pana acum era ca o petala ofilită,s-a luminat.

- Esti sigur?Daca e o gluma?

- Tocmai am vorbit cu ea,tantalaule!E acolo,e bine.

- De ce stai acolo?!Hai odata!

- Stau dupa tine!

Fugim spre usa si de aclo la masina a carei motor goneste pe autostrada.Sora mea e bine,in siguranta.

*******************************
Hristos a inviat, prieteni.
Acesta e capitolul de Paste desi nu e prea fericit,sau reusit.
Va pup!