Fiica soferului lui Niall Horan 2

Capitolul 1

- Kim, ambulanta soseste in doua minute. Mergi si asteapta pacientii! striga grabit doctorul Johnson, alergand si el spre intrarea spitalului.
Ma grabesc si eu in aceeasi directie. Nik si Anna sunt langa o targa, iar Mars e singur langa alta. Ajung imediat spre el si asteptam.
- Stii cumva ce s-a intamplat?
- Din cate am inteles, a fost un incendiu. Ni s-a spus ca sunt doi raniti. Ne-am pregatit totusi pentru trei. spune facandu-mi semn spre Sam si Bob care se aflau langa alta targa goala.
Dupa ce ambulanta a ajuns, iar unul dintre raniti a fost asezat pe targa noastra, o impingem repede spre intrare. Doctorul Johnson ne face semn spre blocul operator numarul trei si ne grabim in directia indicata.
(...)
Dupa operatia de aproape patru ore la care am participat alaturi de Mars , doctorul Johnson si alti cativa asistenti, tura mea dubla s-a terminat in sfarsit. L-am salutat pe Mars, apoi am condus pana acasa. Am luat liftul pana la etajul al doilea al apartamentului meu. Am deschis usa si am aprins imediat lumina din cauza intunericului profund in care era cufundat tot apartamentul. M-am descaltat si mi-am lasat geanta in cuierul de pe hol, apoi am inaintat spre camera mea. Nu imi e foame, nu am nevoie sa mananc, asa ca dupa un dus fierbinte, ma asez in pat. Imi deschid laltopul si citesc utimele stiri din Seattle. Nimic interesant. Il inchid si imi pun capul pe perna. E atat de frig, ma simt atat de singura...Ii simt lipsa lui Niall in fiecare moment. Ma gandesc in fiecare noapte la el.
De acum doi ani, de cand am primit stagiul in Seattle, a fost cam suparat pe mine. Aproape opt luni nu am vorbit absolut deloc. Doar tata imi spunea din cand in cand ca e foarte trist. Si eu eram la fel. E atat de departe de mine si nu imi place deloc situatia asta. Dupa opt luni m-a sunat pentru prima oara inapoi. Plansese. Mi-am dat seama dupa vocea lui, dar si el a facut-o. Am vorbit aproape sase ore in ziua aia si abia am reusit sa inchidem. Vorbim acum o data pe saptamana, dar o facem. Inca il mai iubesc, dar nu stiu daca el o mai face. Distanta poate sa desparta doi oameni usor, nu credeam asta, dar acum incep sa cred. Nu vreau, dar asta e adevarul. Nu as fi renuntat la el, dar nu puteam sa las stagiul. Pana la urma, e viitorul meu la mijloc.
O luna, inca o luna voi mai sta aici. Voi termina stagiul, facultatea si ma voi putea muta inapoi in Londra. Ar fi frumos daca Niall m-ar vrea inapoi, insa nu stiu ce vrea. Am vorbit, adevarat, dar doar ca si prieteni. Nu ne-am mai zis niciun "te iubesc" sau "mi-e dor de tine", iar totul parca s-a racit, eu, el,...noi.
Ma intreb uneori, oare mai exista acel "noi", sensul atat de frumos al acelui cuvant. Nu cred. S-a rupt in doua, "eu" si "Niall". Poate ca are pe altcineva deja, poate ca m-a uitat,...nu-l invinuiesc pentru asta, nu ma putea astepta la nesfarsit.

Niall's POV
Am urcat pe scena si am inceput sa cantam. Energia pe care ne-o transmiteau fanele era binevenita. Mi-am dat pentru o clipa casca jos si am auzit sutele de voci care cantau cu noi. Mi-au dat lacrimile, e ceva extraordinar sa vezi, sa auzi atatia fani cantandu-ti piesele. Baietii cantau si dansau, dar eu doar stateam si priveam marea de directionere de pe stadion. Deodata, amintirea unui moment m-a facut sa ma blochez, sa nu mai vad sau sa aud nimic in jur. Mi-am adus aminte de momentul acela de la concertul de acum doi ani, de ochii aia verzi si de intensitatea privirii lor. De fata aia satena care ramasese si ea blocata privindu-ma si trimitandu-mi fiori prin intreg corpul, umblandu-mi prin minte. Acel " te iubesc" sincer a fost ultimul pe care l-am auzit de la ea. Dupa ce am plecat, nu am putut-o suna. Imi era prea frica de viata pe care o are acolo, fara mine, probabil cu altcineva, mi-a fost frica de sentimentele pe care probabil nu le mai are pentru mine.
E atat de departe. Ma simt singur, e frig fara ea. Am incercat sa accept adevarul, ca a plecat, ca poate dupa ce va termina stagiul va ramane in America si se va angaja acolo. Am incercat sa accept ca poate are un alt iubit, ca a uitat de mine. Dupa opt luni in care nu am avut curajul sau puterea sa o sun, mi-am luat in sfarsit inima-n dinti. In ziua aia am vorbit mai bine de sase ore si abia am reusit sa incheiem convorbirea. Am fost atat de fericit dupa ce am auzit-o, dupa ce am vorbit cu ea...Vorbim, da, acum vorbim in fiecare saptamana, dar mi se pare atat de rece. Tonul vocii ei e schimbat, pare trista. Oare e bolnava? Oare nu ii place acolo? Poate e obosita? Sau poate ca nu mai simte nimic pentru mine. O inteleg daca a vrut sa ma uite, daca a incercat sa fie cu altcineva, o inteleg si , daca ea e fericita...cu altcineva, voi accepta. Dar daca acel cineva nu o face fericita, va avea de aface cu mine.
Stiu ca nu se va reintoarce in Londra, stiu ca nu se va angaja in Londra la un spital...stiu ca nu o va face. Ma intreb uneori daca mai exista posibilitatea sa mai existe vreodata acel "noi", acel sens al cuvantului, sau daca vor exista doar "eu" si "Kim". Nu imi place asta, dar daca ea e fericita asa, accept. Daca are pe altcineva, nu o invinuiesc, are o noua viata acum, acolo, departe de mine.
LA MULTI ANI, NIALL! LA MULTI ANI!!!!

Hei, dragii mei! M-am intors. Kim si Niall s-au intors! Poate ca nu e chiar cel mai frumos mod de a incepe a doua carte, dar consider ca ceea ce va urma va conta mai mult. Aveti asteptari de la mine, asa ca sper sa ma ridic la nivelul lor. Caut cele mai originale idei si incerc sa exclud tot ce poate sa copieze pe altcineva, pentru ca vreau sa fiu originala, sunt mii de idei nescrise in carti, trebuie doar sa le gasim. Eu asta incerc sa fac. Abia astept parerile voastre referitoare la carte. Vreau sa vad daca si partea a doua va prinde macar putin. Poate ca unii dintre voi deja ati uitat ca va aparea si partea a doua. Din fericire, ea va ramane aici pana cand o sa o descoperiti.
Am scris poate cam mult aici, dar asta doar pentru ca mi-a fost dor sa scriu, mi-a fost dor sa va scriu. Succes tuturor la scoala/liceu. Sa aveti note cat mai mari! Succes!
Daca se intampla sa nu postez chiar zilnic, ci la doua zile, voi posta doua capitole ca sa ma revansez.
Va iubesc! :*