Fiica soferului lui Niall Horan 2

Capitolul 18

Niall's POV
Kim s-a mai linistit, insa tot e putin abatuta. Trebuie sa fac ceva sa o inveselesc, dar chiar nu imi vine nimic in minte. Nu cred ca e momentul pentru glumele mele proaste , sau pentru un gâdilici, asa ca doar o privesc cum sta pe salteaua pervazului privind in gol. Nu vreau sa o supar mai mult de cat e.
Ma ridic de pe marginea patului si ma indrept spre ea. Ma asez in fata ei si ii intorc fata spre mine cu doua degete. Tresare, insa se calmeaza cand ma vede...asa cred.
- Iubito, stai de mai mult de doua ore aici. Nu ai mancat, nu ai baut apa, nu te-ai miscat...Kim, te rog, haide sa facem ceva.
- Mhm, mai lasa-ma doar putin.
- Bine, te mai las zece minute, dar doar atat, ai inteles?
- Bine.
Ies din camera stiind exact pe cine sa sun in situatii ca astea.
- Hei, Nialler, ce s-a intamplat?
- Buna, Liam, asculta, am nevoie de ajutorul tau.
- Spune, blondule!
- Kim e putin trista, abatuta mai mult. De trei ore sta nemiscata privind in gol, iar eu nu suport sa o vad asa, trebuie sa o inveselesc cumva. Ce sa fac?
- In niciun caz nu incepe sa faci ca de obicei, glume proaste sau altceva! Nu stiu, fa ceva romantic, du-o la o intalnire.
- Intalnire? Nu am timp sa o planific.
- Ămm...bine, ma ocup eu. Îi sun si pe baieti. Zi-mi un loc romantic!
- Nu stiu.
- Fii atent, inchiriem Ochiul Londrei si imprejurimile. Vom aranja o cina pe malul raului, e bine?
- Perfect.Multumesc, Liam!
Inchid si intru din nou in camera lui Kim. O gasesc in exact aceeasi pozitie, doar ca acum are ochii inchisi si niste lacrimi proaspete pe obraji. Alerg spre ea si o imbratisez, iar ea ma imbratisaza inapoi.
- Iubito, nu suport sa te vad asa! Haide, vino!
O iau in brate si o pun in pat, apoi ma asez langa ea.
- Gata, iubire, nu pot sa te vad asa. Spune-mi ceva, vorbeste cu mine, te rog!
- Scuze, Niall, nu stiu ce m-a apucat, nu am mai fost asa de ani de zile. Iarta-ma!
- Te iert, iubito, dar m-ai speriat si mi se rupe inima cand te vad asa.
- Acum sunt bine, a trecut! Hai sa facem ceva amuzant.
- Ca depilda?
- Sa mancam.
- Asta ti se pare amuzant? Dupa actiunile cu tine, asta e actiunea mea preferata.
- Hai sa vedem ce gasim in frigider. Dai o provocare?
- Eu dau provocari grele.
- Dai sau nu? spune razand.
- Bine, hai jos!
- Intrecere pana la bucatarie!
Incepem sa alergam precum copiii pe scari si ajungem in bucatarie in acelasi timp. Deschid frigiderul in timp ce Kim se pune pe unul din scaune. Nu ii dau provocare, ar fi prea grea.
- Ce scot?
- Of, nu te descurci la asta deloc! Lasa-ma pe mine!
Vine spre frigider si isi pune mainile in solduri ganditoare.
- Hmmm, uite cate bunatati avem! Se apleaca si scoate o punca cu legume, morcovi, ceapa, rosii, castraveti , apoi ia o ciocolata, Nutella si o punga de napolitane. Deschide apoi unul din dulapuri si scoate o punga de cipsuri cu cascaval.
- Ia sa te vad acum, tinere Niall, poti sa faci asta?
- Ce anume?
Ia un bol si incepe sa taie morcovii, rosiile, ceapa, apoi adauga Nutella, bucatile de ciocolata si cipsurile.
- Hm...liseste ceva. A, da!
Se intoarce si scoate din frigider uleiul.
- O lingurita de ulei.
Incepe sa amestece "salata" si apoi exclama:
- Gata! Mananca asta! Sa te vad, domnule Horan.
Ma stramb, apoi ma aplec sa ii studiez mirosul chestiei...din bol. Mirosul e foarte, dar foarte ciudat. Cat de rau poate sa fie?
- Doar atat poti? ma umflu in pene eu.
- As putea pune si faina, niste bucati de paine, biscuiti, mere si banane, dar cred ca are un gust mai bun acum. O poti manca pe toata?
- Da!
-Sa te vad.
Inghit in sec si iau o furculita din acea chestie, una din cele mai ciudate mancaruri din lume. Imi strang ochii si ma tin cu o mana de nas, apoi gust si inghit rapid. Wow. E Atat de...nu stiu, dar e totusi comestibila.
Kim izbucneste intr-un ras zgomotos in timp ce eu inghit inca o imbucatura din "salata". Nu e CHIAR atat de oribila....Glumesc, e cea mai oribila mancare pe care am gustat-o vreodata.
Cu greu termin tot bolul care, spre norocul meu, era cel mai mic din bucatarie. Kim continua sa rada. Daca mancatul celei mai scarboase mancaruri comestibile o face sa rada, atunci ma bucur ca am facut-o.
- Nu pot sa cred ca ai facut asta! Ai mancat...tot bolul! Doamne...Te simti bine.
- Da.
- Esti sigur? Scuze pentru provocare, incep sa regret ca am facut-o. Sigur esti bine? Sper sa nu te alegi cu o indigestie dupa asta.
- Stai linistita, a meritat! Daca te face sa razi, pot face asta mereu.
- Nu, nu, nu, nu vei mai face asta! Niciodata! Hai sa mancam ceva comestibil acum.
- Scuze, dar eu nu cred ca mai am loc sa mananc ceva. Asta a fost destul pana deseara. Gata, nu mai manancm. Pot sa iti pregatesc ceva tie daca vrei!
- Ma descurc.
- Dupa salata asta nu prea cred! Cine stie ce ai sa mananci, banane si ceapa, bleah. Nu, iti pregatesc eu ceva. Tu stai jos sau strange chestiile alea scarboase de pe masa.
-Bine.