Fiica soferului lui Niall Horan 2

Capitolul 27

Ies amandoi din cabinet, iar eu ma intorc robotic spre Niall care priveste si el socat.
- Ce nai...?
-Imi e si mai frica acum.
- De ce?
- Daca apar complicatii, va fi vai si amar de mine. Misha e in stare de orice!
- Te vei descurca! Kim, uita ca e fiul ei, gandeste-te ca e un alt simplu pacient al tau. Totul va fi bine!
- Niall, nu intelegi? Nu prea sunt sanse ca problema lui sa dispara! E grav, foarte grav si cea mai mica greseala poate sa...
- Kim! Va fi bine!
Oftez si ma intorc spre Marta care tocmai intra in cabinet.
- Kim? Esti gata?
- Merg acum sa ma pregatesc. Niall, ne vedem acasa?
- Te voi astepta aici! Nu plec.
- Bine. spun cu voce joasa.
Ies din cabinet si merg in camera de pregatire. Imi imbrac halatul si imi prind parul, imi dezinfectez mainile si imi pun masca. Intru mai apoi in blocul operator dupa ce anestezistul ma anunta ca pacientul e pregatit. Sase asistenti sunt prezenti si inca un doctor pediatru. Dupa ce verific daca presiunea arteriala este buna pentru a putea actiona, incep operatia. Simt ca incep sa tremur,asa ca imi ridic cu grija mainile si bisturiul. Respir adanc in timp ce Anna imi sterge fruntea cu o batista. Nu, trebuie sa ma concentrez! Trebuie sa fiu tare!
Imi reintru in starea normala pentru astfel de situatii. Nu e prima data cand fac asta, asa ca nu am de ce sa imi fac griji. Nu imi dau seama cand operatia se incheie. Marco, cel ce m-a ajutat, verifica pentru ultima data starea pacientului, in jur lasandu-se o liniste totala. O asistenta ii inchide operatia si asteptam cateva minute in liniste, nimeni neavand curajul sa respire. Sunetul vietii din aparat ne face pe toti sa respiram usurati si toti incep sa aplaude.
- Felicitari, Kim! striga Marco langa mine imbratisandu-ma.
Nu realizez ca am salvat inca o viata. Parea imposibil, nu credeam ca pot vindeca o tumora, ce-i drept nu foarte intinsa, dar am resusit. Simt cateva lacrimi pe obraji si decid ca e timpul sa ies din sala si sa las asistentele sa aiba grija de acum de micut. Afara, Niall ma priveste socat si atunci cand ies, Misha si Carl se ridica brusc de pe scaune. Incep sa plang si sa rad in acelasi timp. Plang de bucurie, de usurare. E prima data cand am starea asta dupa o operatie. Da, am fost mandra de mine dupa fiecare operatie, insa celelalte cazuri nu au fost chiar atat de grave nu au fost la un pas de moarte.
- Kim? Kim, e bine? ma intreaba Misha speriata.
Marco vine in spatele meu cu un zambet imens pe fata si isi pune o mana pe spatele meu.
- Da, doamna! E bine! Doamna doctor Nickelson a facut treaba buna!
Fetele tuturor se lumineaza, Niall ma imbratisaza soptindu-mi felicitari , iar Misha sare apoi pe mine de fericire.
- Multumesc! Multumesc din suflet! imi spune, apoi sare in bratele lui Carl.
Niall ma conduce in cabinet, iar eu imi dezbrac halatul si masca pe care i le dau Martei. Iese din cabinet apoi, lasandu-ma doar cu Niall. Ma intind pe canapea epuizata, iar Niall se pune in genunchi langa mine.
- Esti bine?
- Da. A fost atat de obozitor.
- Cred si eu, stai acolo de patru ore jumatate.
- Ce? tresar si ma ridic brusc in sezut.
- A fost o operatie grea, iubito! A durat mult, dar ai reusit.
- Nu stiu cum a trecut atat de repede timpul. Eram atat de stresata si...uh. Nu pot sa explic ce am simtit.
- Hai acasa! Trebuie sa te odihnesti.
- Bine, dar inainte, merg sa imi vizitez pacientii de azi.
- Pot sa vin cu tine?
- Sigur, haide!
Ies cu Niall pe coridor si ma indrept spre salonul 65. Bat usor in usa, apoi intru. O femeie blonda e asezata pe scaunul de langa pat, vorbind cu fetita intinsa in pat.
- Doamna doctor! spune femeia vrand sa se ridice, insa ii fac semn sa stea linistita. Ma indrept spre micuta si verific aparatele. Fetita ma priveste cu ochii ei mari si ma asez apoi langa ea pe pat.
- Cum te simti?
- Bine, multumesc.
- Te doare ceva? Trebuie sa imi spui.
- Nu am dureri. Sunt bine.
- Bine atunci. Doamna, eu am sa ies din tura, dar una din asistentele mele va va mai vizita din cand in cand fiica. Daca intervine ceva in starea ei, am sa fiu anuntata. Nu va faceti griji, totul pare in regula.
- Multumesc mult, doamna doctor!
Ies din salon oferindu-le cate un zambet si ma indrept cu Niall spre urmatorul.
Aici insa, baiatul blond de 12 ani sta singur, neinsotit in salonul gol.
- Buna! spun cand intru
- Buna seara.
- Cum te simti, dragule?
- Sunt bine acum, mi-a fost rau cand am iesit din anestezie, insa acum ma simt perfect.
- Ma bucur. De ce esti singur?
- Mama vine imediat. Tata nu gasea salonul, asa ca a mers sa il aduca. Multumesc mult pentru grija.
- Vrei sa ramanem cu tine?
- Nu e nevoie. Am auzit de operatia de mai devreme si stiu ca sunteti obosita. Niall, as putea avea un autograf?
- Sigur ca da, pustiule.
Ii dau lui Niall o foaie din agenda mea, iar el semneaza, dupa ce il intreaba pe copil numele.
- Poftim.
- Multumesc! spune el.
- Noapte buna, scumpule! Ne vedem maine.
Ma indrept apoi spre ultimul salon, spre salonul lui Albert. Bat usor la usa, apoi intru. Misha sta langa patul lui Albert. Aparatele la care e conectat functioneaza normal, starea lui fiind stabila.
- Una din asistentele mele va va mai vizita din cand in cand pentru a-i monitoriza starea. Am sa ies din tura, insa am sa fiu sunata daca apar schimbari negative. Noapte buna!
- Noapte buna, Kim! Multumesc!