Fiica soferului lui Niall Horan 2

Capitolul 21

-Buna, Kim! Ce faci? Te-ai intors din Irlanda?
- Da.
- Cum esti?
- Pai...am glezna putin...sucita, iar Niall nu ma lasa sa ma ridic din pat. Tu ce faci?
- Imi pare rau pentru tine. Eu impachetez.
- Unde pleci?
- Las Vegas. Cred ca ar fi ok o vacanta cu Roy cateva zile departe de tot.
- Ai dreptate.
- Tu cand vei incepe serviciul?
- Voi sta doua saptamani sa ma vindec, apoi cred ca voi incepe. Am emotii.
- De ce?
- Pentru ca imi e putin frica. O sa am proprii mei pacienti...
- Kim, ai facut doi ani de practica si stagiu! Te vei descurca, nu iti mai face atatea griji! O sa fie bine.
- Multumesc, Mia! Haide, pregateste-te de plecare! Eu trebuie sa lenevesc.
- Pa, ne vedem dupa ce ne intoarcem!
Inchid telefonul exact cand Niall intra in camera.
- I-am sunat pe baieti si am vorbit cu ei despre ce s-a intamplat, apoi l-am anuntat si pe Sam despre tine. A spus ca o sa vina astazi aici, vrea sa te vada.
- O sa vina? Ma ajuti sa ma imbrac cu ceva mai putin...de casa. Pijamalele astea...
- Pijamalele asta iti vin adorabil. Nu, nu te schimbi cu nimic altceva. Spune-mi mai bine de ce mai ai nevoie.
- Pai...ai putea sa imi aduci...inghetata?
- Inghetata?
- Da. Am chef de niste inghetata de ciocolata, tu nu?
- Ba da...merg sa cumpar.
- Nu! Nu te duci, imi dai telefonul tau.
- De ce? intreaba venind spre mine si intinzandu-mi telefonul.
Il prind in mana, ii introduc codul din patru cifre pe care il are de cand ne-am cunoscut, apoi apelez numarul lui Mark.
-Da, Niall, care e problema?
- Sunt Kim. Ai putea merge, te rog, sa cumperi o cutie de inghetata de ciocolata?spun cu o voce dulce.
-Desigur, domnisoara. O sa ma grabesc.
- Multumesc! spun apoi si inchid.
Imi intorc atentia spre Niall care ma priveste curios si amuzat in acelasi timp.
- De ce ai facut asta?
- Pentru ca tu esti obosit, pentru ca eu nu pot conduce si pentru ca stiu ca vrei sa stai si tu aici! spun aratand spre locul gol de langa mine din pat.
- Da, pai...chiar asta voiam sa fac, dar nu stiu cum ai putut sa imi citesti gandurile. spune si se pune cu grija pe locul de langa mine.
- Voi putea sa te vizitez? spune dupa cateva momente de tacere.
- Unde?
- La spital. Vei incepe peste doua saptamani si nu stiu cum o sa te pot lasa acolo atata timp fara sa te vad. Totusi e vorba de aproape 13 ore. O sa fie foarte obositor.
- Stiu, Niall, dar nu voi da inapoi.
- Stiu, iubito, stiu. Vreau doar sa iti fiu alaturi.
- Sigur ca poti sa ma vizitezi, doar esti iubitul meu.
- Ma bucur. O sa vin destul de des pentru ca mi se va face dor de tine cand voi intra in casa si va fi goala.
- Inteleg.

******************************

- Marie, lucrez in spitalul asta de patru luni si acum aflu de cantina?
- Scuze, Kim, dar nu mi-a trecut prin gand ca ne putem duce la cantina in loc sa stam in cabinetul tau. Ce program ai azi, ce pacienti?
-Astept urgente. Nu am operatii azi. Sincer, nu stiu cum ar fi iesit. Sunt destul de obosita pentru tura dubla de ieri si nu voiam sa stric ceva asa ca ma bucur de putina libertate. Tu?
- Mai am o operatie peste doua ore jumatate, sper sa iasa bine.
Telefonul meu incepe sa sune in buzunarul halatului si il scot, vazand numarul lui Niall pe ecran.
- Da, iubitule?
- Kim, unde esti? E pauza de masa,nu trebuia sa fi in cabinet?
- Pai sunt la cantina, jos, la subsol.
- Cantina? Ok, vin acolo.
Linia e moarta imediat apoi si imi las telefonul pe masa.
-Niall?
-Da, nu m-a gasit in cabinet si s-a speriat.
- E atat de grijuliu. Sotul meu nu ma intreaba niciodata daca sunt obosita, daca am nevoie de ceva aici, cat stau.... Esti norocoasa ca il ai pe Niall.
- Stiu. Sunt foarte norocoasa.
- Buna, iubito! Buna ziua, Marie!
- Buna, Niall. Stai jos! spune Marie facandu-i semn spre scaunul de langa ea.
- Kim, trebuia sa ma anunti ca vi aici. M-am ingrijorat. Daca aveai pauza ocupata cu o operatie...
- Nu, iubitule. Marie mi-a spus acum ca exista o cantina. Nu stiam ca vi si azi, oricum termin tura in doua ore.
- Daca ar fi dupa cum vreau eu, as sta cu tine non stop, insa am si eu treaba , iar tu esti ocupata uneori cu operatiile. Dar sa nu uiti ca te iubesc.
- Nu o sa uit pentru ca si eu te iubesc.
Ultimele ore ale turei au trecut repede. Am avut pacienti dupa pacienti si timpul a trecut mai repede. Cand am ajuns acasa, la Niall, toate luminile erau stinse, mai putin cea din camera lui. Mark imi deschide portile, apoi intru in casa si aprind lumina de pe hol. Totul pare ok. Urc spre camera lui si bat de doua ori in usa , apoi aud un "intra". Deschid usa si il gasesc pe Niall intins in pat cu laptopul pe genunchi si vorbind la telefon.
- Da, vreau joi...Da, peste doua zile.... Pe 22 ....Da....Am inteles, e perfect....Da, trei. La revedere.
Isi pune telefonul pe noptiera si isi intoarce atentia spre mine.
-Hei, iubito!
- M-am speriat? De ce sunt toate luminile stinse?
- Oh, am uitat sa le aprind. Cand am venit , am inceput sa caut bilete pentru Mullingar si un hotel dragut. Nu am prea gasit trei bilete de avion, asa ca am sunat la toate firmele posibile. Am gasit pana la urma pentru joi. Ti-ai luat pana la urma liber?
- Da.
- Hai, vino aici. Esti obosita.
- Trebuie sa fac un dus mai intai.
- Bine, te astept aici. spune batand usor cu palma locul gol de langa el.
Intru in baie si fac un dus rapid, apoi ma imbrac cu o pereche de pantaloni scurti si un tricou largut. Ies din baie si ma asez langa Niall.
- Te iubesc! imi spune in par atunci cand imi pun capul pe pieptul lui.
- Si eu! spun inconjurandu-i talia cu mainile mele.