Fiica soferului lui Niall Horan 2

Capitolul 11

Zilele pana joi au trecut foarte greu. Imi e atat de dor de Niall si abia astept sa ajung in Irlanda. Da, imi e dor si de Maura, dar am nevoie de Niall, sa il imbratisez, sa il sarut...sa fiu langa el. Alarma mea suna de dimineata, insa o aman o data, de doua ori....
- Kim! Esti gata? In zece minute trebuie sa ajungem la aeroport!
- Ce? ma trezesc eu speriata cand aud vocea tatei.
Arunc o privire inspaimantata la ceasul de pe noptiera si cand vad ora 7:50 ma ridic ca arsa din pat si alerg spre baie. Fac un dus rapid, imi fac toaleta in mai putin de 30 de secunde, apoi ma imbrac. Mai bine spus , incerc sa ma imbrac. Imi iau repede o fusta de blug, o camasa alba si ma incalt cu o pereche de tenesi. Imi arunc o ultima privire in oglinda si apoi in bagaje si totul pare ok. Cobor si vad usa de la intrare deschisa , semn ca tata ma asteapta in masina.
- Trebuie sa ne grabim! Pune-ti centura! spune tata dupa ce ma urc pe locul din fata.
- Hai, hai, hai!
Tata goneste spre aeroport cu aproape 110 km pe ora. Sper sa nu primeasca vreo amenda. Ajungem destul de repede si incep sa alerg spre intrarea in aeroport, tragandu-mi bagajul.

Niall's POV:
Kim trebuia sa ajunga in Mullingar deja, a avut zborul la ora 8, iar acum e aproape ora 12. Trebuia sa ajunga si sa ma sune ca sa merg sa o iau de la aeroport, dar nu am niciun semn de la ea.
- Niall! mama vine grabita in camera mea si pe fata ei observ groaza. Niall, vino repede jos!
O urmez in living si ea isi intoarce privirea spre televizorul pornit pe un post de stiri national.
" Avionul care a decolat astazi la ora opt dimineata din Londra si trebuia sa ajunga in Mullingar, s-a prabusit in apropiere de Dublin in urma cu o ora. Se pare ca a fost mai mult o aterizare fortata, insa mai mult de jumatate din pasageri au suferit rani grave sau au pierit in urma impactului cu solul."
-Nu...nu se poate! Nu! Kim, nu! Pun mana pe telefon si sun la unul din spitalele din Dublin, cel mai apropiat de locul accidentului.
- Alo? Buna ziua? Ati primit pacientii accidentului aviatic?
- Da.
- Aveti cumva o pacienta pe nume Kim Nickelson?
- Imediat....Nu, nu avem. Se poate sa nu fi fost nevoie, sau sa fi fost dusa la morga,in cel mai rau caz.
- Mu-multumesc...
Nu, Kim e bine! Nu a patit nimic. E printre cei care au scapat fara nicio rana. Imi intorc privirea spre mama si o observ plangand in hohote si tinandu-si mainile in cap.
- Mama, linisteste-te!
- Niall, daca...a patit ceva?
-Nu se poate! Mama, nu se poate! tip eu tragandu-ma de par si cazand in genunchi.
Da, sunt intr-o stare de profunda negare, dar nu pot sa accept ca ea sa pateasca ceva. Nu pot sa imi imagimez ca imi poate fi luata pentru totdeauna. Nu pot sa imi imaginez asta.
- Ce? Ce s-a intamplat? il aud pe Greg spunand atunci cand intra in living.
- Avionul...in care era Kim...a aterizat fortat langa Dublin, dar mai mult de jumatate din...pasajeri au murit sau au suferit rani grave. Kim era...acolo! spune mama printre hohote.
- Nu se poate! Nu, sun la spitalele din Dublin! Trebuie sa aflam ceva de ea. Niall, fii puternic, frate, bine? Niall! insita vazand ca lacrimile mele nu inceteaza sa curga.
Il vad cum isi scoate telefonul si incepe sa sune, in timp ce eu plang si ma rog in tacere ca iubita mea sa fie bine. Nu pot sa fac nimic, socul e prea mare si nu ma lasa nici macar sa ma misc.
- Niall...am ...sunat la toate spitalele din Dublin si nici urma de ea. Sa sun si la...?
- Nu e acolo! Kim e vie! tip eu.
-Niall...
- Greg, Kim traieste!
Nu ma asculta. Se intoarce inapoi in bucatarie si il aud vorbind la telefon din nou. Soneria de la intrare se aude, iar mama se indreapta inca plangand spre usa.
- Aaaa! o aud tipand imediat ce ajunge acolo.
Cu greu ma ridic si ies pe hol. Mama sta in usa imbratisand o fata...satena. Satena mea!
- Kim! Kim! Oh, Domne! spun plangand de data asta de fericire. Oh,Doamne, Kim!
Alerg spre ea si o prind in brate, intr-o imbratisare imfometata. Imi ingrop fata in parul eu, vrand sa o ating mai mult, sa simt mai mult ca e langa mine, sa ii simt mai mult mirosul.
- Niall, ce s-a intamplat? De ce plangi? Maura, de ce plangi?
- Kim, ne-am speriat teribil cand am auzit de accident!
- Ce accident?
- Al avionului!
Ii iau bagajul , fara sa ii dau drumul la mana si mergem impreuna spre living, acolo unde ma asez langa pe canapea, in timp ce mama se asaza pe fotoliu.
- Ce avion? Niall, despre ce vorbesti?
- Am vazut acum in jur de o ora la stiri ca avionul tau a aterizat fortat aproape de Dublin, insa impactul a fost fatal pentru unii pasageri. Am sunat la toate spitalele, dar ne-au spus ca ori esti ok, ori esti deja la...
- Oh, Doamne! spune punandu-si socata mana la gura. Nu pot sa cred ce noroc am avut!
-Despre ce vorbesti? Era sa mori!
- Da, dar nu m-am urcat in avion?
- Ce?
- Nu, l-am pierdut apoi am luat bilet spre Dublin si am ajuns cu bine pe aeroportul de acolo. Am luat apoi un taxi pana aici, ca sa nu il pun pe Greg sa bata atata drum.
-Niall, nici la morga nu...
Greg se opreste brusc atunci cand o vede pe Kim langa mine.
- Kim? Esti teafara?
- A pierdut avionul ala, a venit spre Dublin! Doamne, iubito, cat noroc ai avut! ii spun strangand-o din nou in brate si incercand practic sa fac din doua corpuri, unul singur.

Multumesc @brielell pentru copertile ambelor carti!