Fiica soferului lui Niall Horan 2

Capitolul 23

O bataie in usa imi spulbera toate imaginile din minte in care Niall, nervos, ar face ceva idiot, negandit. Sper ca nu l-am suparat si sper ca nu va face asta.
- Intra! murmur si sper ca cel de pe partea cealalta m-a auzit.
Usa se deschide usor. Ma astept sa o vad pe Maura, insa tata intra in camera cu o expresie ciudata pe fata.
- Tata?
- Kim, imi acorzi o clipa?
- Sigur. Vino! ii spun, iar el se aseaza pe unul din scaune.
- Uite, scumpo, Niall mi-a povestit ce se petrece, e ingrijorat pentru tine si...
- Vreau sa stiu ceva, tata.
- Da?
- Ai cunoscut pe cineva?
- Da.
- Si de ce nu mi-ai spus pana acum? De cand dureaza?
- Doua luni. Am evitat sa iti spun pentru ca am vrut sa vad daca are sa fie ceva serios sau nu si, in plus, recunosc ca mi-a fost frica de reactia ta.
- Trebuia sa imi spui si mie. Nu asta conteaza. Povesteste-mi despre ea.
- Pai, o cheama Aura, e divortata si are o fiica de varsta lui Niall. S-au mutat in urma cu trei ani in Londra din cauza unor probleme cu fiica ei si a divortat cam tot atunci.
- Si o iubesti?
- O plac. Nu stiu inca daca ceea ce simt e iubire.
- Ai grija. Sa nu fie vreo scorpie cu ochii dupa portofele!
- O sa am grija...
- Il poti...chema pe Niall?
- Sigur, scumpo, noapte buna! Si...iarta-ma ca nu ti-am spus pana acum.
- Noapte buna, tati.
Spun tati intentionat, sperand ca il va mai linisti. Iese calm din camera, iar eu incep sa ma schimb intr-o pereche de pantaloni scurti si un tricou de-al lui Niall care ii poarta inca mirosul. Ma asez in pat si imediat Niall apare in camera cu un zambet ingrijorat. Expresia fetei mele pare sa il linisteasca, asa ca vine langa mine in pat si ma inconjoara cu bratele lui.
- E-n regula?
- Mhm.
- Maine e Ajunul. Avand in vedere ca totul e aranjat, ce propui sa facem?
- Sa stam.
- Oh, iubito, dar putem sa facem atat de multe...
- Theo vine?
- Da, o sa fim toti si...am o surpriza pe care o astept de mult timp.
- Ce? Ce surpriza?
- Ai sa vezi. Doar asteapta pana maine seara.
- Of, bine...astept.
Imi inchid ochii si adorm pe pieptul lui Niall.

Niall's POV
Nu imi pot lua ochii de la Kim. Poarta o rochie mulata de un albastru marin sclipitor, iar tocurile ii fac picioarele sa para si mai lungi. Chiar si asa, nu e mai inalta decat mine. Ochii ei verzi ii sunt scosi in evidenta de catre machiajul nu foarte strident, iar parul ii sta ondulat pe spate. Arata mirific, ca de fiecare data si e doar a mea, e iubita mea.
- Niall, coboram? ma scoate din transa.
- Da, haide!
Ii prin mana intr-a mea, o multime de fiori cuprinzandu-ma si coboram in living, acolo unde am aranjat totul pentru cina in familie. Tata, mama, Greg, Denise, Theo si Sam sunt deja asezati la masa. Ne asezam si noi pe scaunele libere de pe o parte a mesei, eu stand astfel langa Sam. Masa e plina cu o multime de mancare pregatita de mama si nu ma pot abtine sa nu imi umplu farfuria cu tot ce apuc. Kim chicoteste langa mine, iar ceilalti ma privesc, obisnuiti deja cu mine si "obsesia" mea.
- Merg sa aduc prajitura! spune mama si se ridica de la masa.
Tresar cand o aud gemand puternic, apoi o vad cazand ca secerata. Sam isi impinge intr-o fractiune de secunda scaunul si ajunge sa o prinda inainte de a face contact cu parchetul. Kim se ridica ingrijorata de la masa, la fel si noi ceilalti. Theo inepe sa planga, iar Denise il scoate din camera. Mama e acum asezata pe canapea, iar Kim e asezata deasupra ei. Greg are telefonul la ureche, probabil chemand o ambulata, in timp ce eu habar n-am ce se petrece. O vad pe Kim cautandu-i pulsul mamei.
- Oh, nu! o aud soptind.
Isi pune cu grija mainile pe pieptul mamei si incepe sa apese regulat. Continua sa faca asta ceva timp, apoi ii cauta din nou pulsul. Ceva mai calma de data asta, repeta actiunea asupra pieptului ei. Aud sunetele sirenelor si vad pe fereastra luminile puternice.
- Greg, au ajuns! Ia-o cu grija!
ii spune ea fratelui meu.
El se supune si Sam il ajuta sa ajunga afara, la ambulanta parcata in fata aleei.
- Niall, va fi bine! imi spune Kim, trecandu-si mana peste obrazul meu. Nu plange!
Plangeam? Nu am observat. Eram socat de ceea ce s-a intamplat, de rapiditatea lucrurilor, de atentia lui Sam, de calmitatea lui Kim...eu doar priveam tot ce era in jurul meu, incercand sa procesez ce se intampla.
- Ce s-a intamplat? ma trezesc ca intreb.
- Maura a facut un infarct.
- A murit?
- Ce? Nu, nu a murit! Niall, Maura e puternica, a raspuns resuscitarii mele si avea puls cand a venit ambulanta. Am facut ce am putut, acum e pe maini bune.
- Trebuie sa merg la spital. spun inca privind in gol
- Greg, imi imprumuti masina ta?
- Sigur, poftim cheile.
-Ramaneti aici si nu va ingrijorati. Totul e-n regula. Am sa va sun cand aflu ceva! spune si ma trage de mana afara din casa, apoi ne urcm amandoi in masina. Da, inca sunt in stare de soc, dar incep sa constientizez ce s-a intamplat.