Fiica soferului lui Niall Horan 2

Capitolul 28

Cand ma trezesc arunc o privire ceasului de peperete si obeserv ca trecut de pranz, semn ca oboseala si-a spus cuvantul. Imi intorc capul spre cealalta parte a patului si ma intristez cand o gasesc goala. Ma ridic in sezut pe marginea patului, si incerc sa ma trezesc cu adevarat. Cobor scarile obosita si intru in bucatarie.
-Lucy?
- Kim,scumpo! Ce faci, draga mea, nu te-am mai vazut de atata timp!
- Mi-a fost dor de tine!
- Draga mea, mi-am luat concediu o perioada, dar cand am revenit, nu mai erai aici. Niall mi-a povestit ce s-a intamplat intre voi si m-am intristat tare. Acum sunteti bine?
- Da! spun si ii arat mandra inelul de logodna.
- Oh, Kim, sunt mandra de voi! Felicitari!
- Multumesc. L-ai vazut pe Niall astazi?
- Nu. M-a sunat si mi-a spus sa iti pregatesc micul dejun pentru ca el e plecat cateva ore. In orice caz, trebuie sa ajunga, a plecat de la ora cinci.
- Cinci?
- Da.
- De ce? Ce s-a intamplat?
- Nu stiu. Stai linistita, nu e nimic grav. Probabil baietii se grabesc sa lanseze noul album.
- Inteleg...Totusi, imi pare rau ca nu ne-am trezit impreuna ca in fiecare dimineata.
- Oh. rade ea. A plecat doar putin, se va intoarce, scumpo.
-Stiu.
Imi aud telefonul sunand in camera si ma grabesc sa raspund, alergand pe scari. Vad numarul tatei pe ecran si raspund repede.
-Hei, tati!
- Buna, pustoaico! Am o propunere pentru tine.
- Spune, tati?
- Aura si cu mine o sa iesim in oras, dar am vrea sa puteti sa veniti si tu si Niall. Fiica ei o sa vina si ea. Cand esti libera?
- Eu sunt incep o tura de 18 ore la ora opt, in seara asta, asta insemnand ca maine seara sunt libera. Nu stiu ce program are Niall, il poti suna.
- Sunteti bine?
- Da, de ce intrebi asta?
- Pentru ca il puteai intreba tu, adica...e logodnicul tau, scumpo.
- Da, tata, doar ca nu e acasa si nu vreau sa il deranjez.
- Oh, bine, scumpo. Il voi suna eu. Sa ai o zi usoara.
- Multumesc, tata!
Inchid si ma las pe spate in pat. Ochii mei se inchid, semn ca nu m-am odihnit suficient, asa ca adorm intr-o pozitie primitiva in pat.

Niall's POV
Stiu ca se va trezi si nu are sa ma gaseasca langa ea. Poate crede ca sunt suparat, am patit ceva sau...nu stiu, insa nu vreau sa isi faca idei false. I-am rugat pe baieti sa grabim inregistrarile, asa ca am ajuns sa cantam la cinci dimineata. Am facut asta pentru ca vreau sa fiu liber in seara asta si sa merg la spital sa o insotesc pe Kim. Am vorbit cu directorul spitalului si a spus ca daca ea e de acord, pot sta cu ea in timpul programului. Sper ca o voi ajuta daca voi sta cu ea, mai ales pe timpul noptii.
Cand ajung acasa, intru in bucatarie si o gasesc pe Lucy stand comfuza cu o tava cu mancare in mana.
-Lucy? Ce s-a intamplat?
- Kim s-a trezit acum cateva minute, a venit aici si a stat putin, apoi i-a sunat telefonul si a urcat. De atunci, nu am mai auzit nicio miscare de sus.
-E bine? Daca a patit ceva?
- Nu stiu...
Urc grabit scarile si intru in camera noastra. Privirea imi cade pe femeia intinsa in pat. Parul saten ii sta ravasit in jurul fetei ei, mainile ii sunt intinse in lateral, iar soarele pare sa ii deranjeze ochii. Merg spre ferestre si inchid draperiile, apoi raman din nou sa o privesc. Lucy vine si ea, insa ramane la usa.
- Parca e un copil. Doarme ca un inger! spune ea zambind.
- E ingerul meu, doar al meu! Spunele baietilor de jos sa nu lase pe nimeni sa intre, sa le spuna tuturor ca suntem plecati. Esti libera apoi daca ai treaba in alta parte, daca nu, poti sa ramai si aici.
-Nu, voi pleca dupa ce curat in bucatarie. Iti inchid telefonul?
-Da.
-Bine.
Iese din camera si inchide usa, iar eu imi intorc atentia spre Kim. Imi descalt tenesii si ma intind langa ea. Cu grija, ii duc mainile pe langa corp si ii pun capul pe pieptul meu, incercand sa nu o trezesc. Se misca putin, insa doar pentru a-si corecta putin pozitia, apoi se linisteste. Doarme, exact ca un copil, cu picioarele stranse si imbratisandu-ma strans ca pe un ursulet din plus.
E atat de aproape de mine si ma face sa radiez de fericire cand ma gandesc ca e a mea, e logodnica mea si imi va fi candva sotie. Totul pare ireal. Nu credeam vreodata ca pot sa iubesc atat de mult o persoana care nu e mama mea si uite-ma aici, gata sa fac orice pentru fata din bratele mele, gata sa imi dau viata pentru ea. Sunt gata sa ma arunc in foc pentru a nu arde ea, gata sa o scot din cel mai adanc ocean pentru a nu se ineca, gata sa ma arunc in locul ei de pe cel mai inalt munte pentru a nu se rani si gata sa zbor pe luna cu ea pentru a-i arata universul nemarginit, la fel ca iubirea mea pentru ea. Nu credeam, la inceput, ca voi ajunge aici...ca vom ajunge aici. Cand am cunoscut-o, nu mi-am inchipuit-o nici macar ca iubita, nu mai vorbim de logodnica. Totul a trecut atat de repede...Sunt mai bine de patru ani de cand ne cunoastem, insa mai mult de jumatate din tot acest timp am petrecut-o despartiti. Multi au incercat sa ne distruga, insa asta ne-a intarit si ne-a facut sa realizam ca suntem defecti unul fara celalalt, ca nu putem functiona, ca nu suntem noi.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------
"(...)Ma doare capul, ma ustura ochii si simt ca am un cutit infipt in inima. Tot corpul imi e amortit si ma dor mainile, picioarele, stomacul, gatul...ma doare sa traiesc.(...)"
------------------------------------------------------------------------------------------------------------