Fiica soferului lui Niall Horan 2

Capitolul 22

Dupa ce ajungem in sfarsit in Irlanda, Niall il suna pe Greg spunandu-i sa vina la aeroport. Bagajul meu il tine tata, asa ca eu am mainile inconjurate in jurul lui Niall din cauza frigului. Nu imi place iarna, urasc iarna. O iubesc doar pentru sarbatori,doar atat. Vad masina lui Greg parcand in fata noastra, iar Niall baga repede bagajele in portbagaj in timp ce tata face cunostinta cu Greg. Urcam apoi in masina, tata pe locul din fata, iar Niall si cu mine in spate, eu inca fiind lipita de Niall.
-Ajungem repede iubito. spune Niall si ii simt buzele calde pe nasul meu inghetat si probabil rosu.
Ajungem chiar destul de repede acasa la Maura, iar tata si Greg se ofera sa ne ajute cu bagajele. Maura ne intampina cu un zambet cald si cate o imbratisare, apoi zaresc un spiridus blond in living si ma indrept spre el.
- Theo!
Isi intoarce privirea spre mine si zambetul de pe fata lui se mareste.
- Matusa Kim!
Matusa? Ok, suna...dragut.
Imi sare in brate si eu il strang,sarutandu-l apoi pe obraz.
- Mi-a fost dor de tine, matusa!
- Si mie, Theo!
- Hei, hei, hei! Ce e aici? Reuniune de familie? Fara mine? Niall vine spre noi, iar Theo radiaza de bucurie cand il vede. Niall il ridica in aer si il invarte, iar micutul rade.
Dupa ce Theo l-a cunoscut pe tata, am mers in camere toti trei, camera mea fiind aceeasi ca a lui Niall , pentru a despacheta.
- Iubito?
- Da?
- Esti bine? Esti cam tacuta.
- Sunt bine, Niall.
- Daca ai vreo problema, spune-mi. Sunt nu doar iubitul tau si te inteleg, orice ar fi, bine?
-Da, Niall, stiu asta...
- Haide, Kim. Despre ce e vorba?
- Pai...cred ca tata se intalneste cu cineva.
- Da? De ce crezi asta?
- Pai l-am auzit vorbind la aeroport la telefon si spunea : "Sigur, scumpo, pa, pa!". Ma enerveaza ca nu imi spune.
- Nici tu nu i-ai spus decat dupa o luna.
- A, bravo, Niall! Bine spus! Eu aveam 19 ani atunci, el are 47, e mult mai matur decat eram eu atunci.
-Ce vrei sa spui, ca tu nu erai matura?
- Nu prea.
- Adica am fost un moft la inceput?
- Ce? Nu, nu ai fost! Niall, nu schimba subiectul si nu lega relatia noastra de asta. Sti foarte bine ca te iubesc si te-am iubit de cand te-am cunoscut. Nu poti spune ca ai fost doar un moft.
- Bine,bine, am glumit, calmeaza-te! rade el. Si ce ai de gand sa faci?
- Nu stiu. E prea imatur sa il urmaresc sau sa ii umblu in secret in telefon. Nici macar nu ii stiu parola, asa ca ... Oare sa il intreb?
- Nu stiu. Vrei sa o fac eu?
- O faci?
- Daca vrei, da, o fac.
- Nu vreau sa te simti obligat sau ceva, nu trebuie sa o faci, eu trebuie sa fac asta, nu tu. E...tatal meu. spun si ma cuprind fiori cand imi amintesc ce s-a intamplat in urma cu doar cativa ani cand tata aproape m-a renegat din cauza lui...John.
-Kim? E de datoria mea sa stiu ca tu esti bine si daca asta te face sa te simti mai bine, atunci o voi face. Nu e o obligatie, pur si simplu e datorie. O fac pentru ca te iubesc.
Imi ia fata in palme si ma saruta patimas timp indelungat. Mainile ii coboara aproape de soldurile mele si se opresc le spate. Eu adancesc sarutul punandu-mi una din maini pe ceafa lui, iar pe cealalta pe pieptul lui aproape lipit de al meu. Corpurile noastre acum lipite se sincronizeaza perfect unul cu celalalt si simt mai mult decat trebuie. Pasiune, dragoste, dorinta...
- Niall, Kim! Masa e gata. Maura ne intrerupe batand in usa camerei, iar noi intrerupem cu greu ceea ce voiam amandoi sa continuam, insa circumstantele nu ne permit.
Niall ma ia de mana si coboram impreuna. Maura si tata sunt deja asezati la masa, asa ca ocupam si noi cele doua locuri din fata lor.
- Deci, copii, ce planuri aveti pentru Craciunul asta?
- Stam aici, il petrecem impreuna, asa-i , iubitule?
- Da. De asta am si venit. Greg, Denise si Theo o sa fie si ei aici. Poate...si tata?
- Eu nu am nimic impotriva. spune Maura indiferenta.
- Bine atunci. Familia se reintregeste! rade Niall.
Dupa o seara de discutii pe diverse teme, in care am ocolit pe cat posibil posibila iubita a tatei, ne-am intors in camera fiecare.
- Ce faci? ma intreaba Niall observand ca ma indrept spre pervaz.
- Bine.
- Nu, nu esti bine. Ce-i cu tine?
- Nimic. E-n regula.
Il aud oftand, apoi aud usa camerei trantindu-se.

Niall's POV
Nu suport sa o vad atat de distrasa. Trebuie sa vorbesc cu Sam ca intre barbati, sa aflu ce se petrece. Bat la usa camerei lui si intru atunci cand ii primesc permisiunea.
- Oh, Niall, tu erai. Ce s-a intamplat?
- E vorba de Kim.
- Ce s-a intamplat? Sper ca nu v-ati certat sau...a patit ceva? intreaba si il observ tensionandu-se.
- Da. Se comporta ciudat, e distrasa, ganditoare...
- Merg sa aflu cauza atunci.
Stiu ca ea nu ii va spune oricum adevaratul motiv, asa ca am sa o fac eu.
- Stai, Sam!
Imi arunca o privire comfuza, apoi ii fac semn sa se aseze ca sa putem discuta.
- Ce s-a intamplat?
- Uite, Sam. Kim e suparata...intr-un fel...pe tine.
- De ce?
- Am sa fiu direct. Crede ca te intalnesti cu cineva.
La auzul vorbelor mele, isi pleaca privirea oftand.
- Te-a auzit vorbind la telefon in aeroport. Te rog, vorbeste cu ea si explica-i ce se petrece.
- Bine. Am sa o fac imediat. Ma scuzi. spune si iese calm din camera.
Poate ca nu e corect ca ma bag asa, dar Kim si Sam au...sau aveau o relatie tata-fiica de invidiat. Nu vreau sa fie stricata de nimeni si nimic, asa ca am simtit nevoia sa fac asta. Sper sa merite.