Fiica soferului lui Niall Horan 2

Capitolul 4

Raman usor blocata cand tata il striga si ii face din mana. Niall isi intoarce privirea, oprindu-se pentru o secunda pe loc, apoi intorcandu-si tot corpul spre noi. Inainteaza usor, iar eu simt cum adrenalina creste in mine.
Calmeaza-te , Kim! Niall nu mai simte nimic pentru tine! Vei parea o obsedata daca vei face ceva. Poate iubita lui e undeva pe aici!
Ma uit in jur si ii gasesc masina ceva mai departe. E goala, nici urma de vreo iubita .
-Niall! spune tata cand el ajunge langa noi.
Privirea lui ramane pentru cateva secunde pe mine, insa eu mi-o feresc. Simt ca o sa plang daca il privesc in ochii lui ca marea. O sa plang in hohote de tristete pentru ca nu il mai am, pentru ca am plecat, pentru ca altcineva a fost langa el in timpul asta.
- Baiete, ce faci? Te puteam aduce eu, stiai ca am drum.
Imi ridic privirea confuza si il vad pe Niall putin imbujorat.
- M-am gandit mai tarziu sa vin sa iau bilete.
- Unde pleci?
- Acasa. Nu am mai fost de cativa ani pe la ai mei si imi e dor de ei. spune el privindu-ma in continuare.
- Ah, cat stai.
- Nu stiu, cred ca o saptamana.
- Ah...bine atunci. Eu...am venit sa o iau pe Kim.
O liniste plina de tensiune se lasa intre noi, timp in care privirea lui Niall nu pleaca de pe mine.
-Buna! spune intr-un final.
-Buna! ii raspund.
Atat de dor mi-a fost de vocea lui, de el, dar e prea tarziu pentru asta. Poate ca trebuia sa il aleg pe el, nu meseria mea. Poate ca reusam sa traiesc si din banii tatei, nu sa vreau proprii bani munciti. Oare....?
- In sfarsit s-a intors acasa! exclama tata fericit.
- De tot? intreaba Niall cu o urma de speranta in voce.
- Da, de tot! Nu mai plec! Niciodata!
Jur ca am vazut un zambet pe fata lui, dar parca o amintire a ceva dureros l-a sters.
-Oh, frumos.
- Da...
- Da...
- Da...
- Pai, daca mai schimbati multe "da"-uri cred ca am sa plec fara tine, Kim! Ma asteptam sa reactionati altfel acum, dar...ma rog. Haide, scumpo. Niall, cand ai nevoie de mine ma suni, da?
- Sigur, Sam! Pa, ...Kim!
Mi-am auzit numele rostit de el dupa atata timp. Se simte atat de bine,se aude atat de bine...
- Pa,raspund intr-un final, Niall...
Ma indepartez usor de el, langa tata, iar cand imi intorc capul sa ii arunc o ultima privire, raman blocata, prinzandu-l privindu-ma si el. Ramasese acolo in aceeasi pozitie, uitandu-se dupa mine. Daca as stii ca nu are pe altcineva acum, as alerga spre el si i-as sarii in brate, insa nu stiu asta.
Urc in masina dupa ce tata pune bagajele in portbagaj, iar cand imi intorc privirea spre Niall, el se indreapta deja spre intrarea in aeroport. Nu putea face asta la nesfarsit. Tata porneste, iar eu imi sprijin capul de geam. Privesc tacuta cum lumea goneste in spatele meu. Londra trece pe langa mine rapid, dar suficient cat sa apuc sa o salut. Imi amintesc fiecare moment frumos din fiecare loc pe langa care trecem.
- S-a intamplat ceva? ma intreaba tata privindu-ma in oglinda retrovizoare.
- Nu, e totul ok...raspund eu suspinand usor.
- Sigur?
- Da.
- Daca e vreo problema imi poti spune.
- E ok, tata! Totul e bine! Stiu ce trebuie sa fac si singura! rabufnesc eu.
Tata suspina iritat, continuand sa conduca spre casa. Cand am ajuns, mi-am dus bagajele in camera, apoi am facut un dus fierbinte si lung. Cand in sfarsit m-am intins in pat si am inchis ochii, vrand sa dorm, obosita din cauza fusului orar, telefonul meu a inceput sa sune. Am raspuns,fara sa ma uit la ecran si o voce cunoscuta s-a auzit de la capatul celalalt al firului.
-Kiiim!
- Mia, usurel! Ce s-a intamplat?
- Ai venit in Londra! De ce nu mi-ai zis ca ai venit in Londra?
- De unde stii ca am venit in Londra?
- Am vazut la stiri. Tu si Niall la aeroport. Doamne, te-ai schimbat atat de mult...in bine, esti frumoasa. Pana la urma, te-a sarutat?
-Ce? Cine?
- Cum cine? Niall, desigur.
- Nu, Mia! Niall nu mai are nimic cu mine.
- Ce? De ce?
- Niall nu ma mai iubeste, Mia! S-a terminat!
- Tu te auzi macar? Niall te iubeste.
- Bine,Mia. Ai ceva important pentru care m-ai sunat? Nu am chef de prostii de genul asta si pentru mine e un subiect inchis! Nu comentez si nu voi comenta nimic! Daca ai alta treaba pentru care m-ai sunat, atunci bine, daca nu, pa! rabufnesc eu si inchid.
Imi inchid apoi telefonul si il arunc undeva pe podea. Poate s-a spart, dar nu imi pasa. Acum voi avea banii mei munciti. Voi salva vieti in timp ce am distrus-o pe a mea pentru totdeauna. Am fugit de iubire pentru a salva alte vieti, nu pe a mea.
Simt cum nervii imi cresc , la fel si nevoia de a distruge ceva. Incep sa bat din maini si din picioare in pat, la fel ca un copil mic , rasfatat, apoi arunc cateva perne pe jos.
- Uuuugh!
Imi pun in sfarsit capul in perna si dau drumul lacrimilor sa curga in voie, udand perna alba. Am fost o proasta ca am plecat si abia acum imi dau seama.