Neprevazut

Partea 2

Alarma suna de zori. Am oprit-o si m-am dat jos din pat. M-am imbracat repede si am coborat. Tata era la masa cu o ceasca de cafea im fata, iar Annabeth termina clatitele.

- 'Neata, spun.
- 'Neata, raspund amandoi.
- Vrei sa te duc eu?ma intreaba tata.
- Sigur. Daca nu intarzii.
- E in drumul meu.
- Mersi.

Iau si eu cateva clatite, apoi plecam. Ma lasa in fata facultati si pleaca. O multime de studenti se aduna spre intrare. Imi indrept si eu pasii spre intrare cand sunt trasa de o mana puternica. Un fior rece imi strabate tot corpul la atingere. Imi ridic privirea spre persoana care ma trasese si observ doi ochi albastri care ma priveau cercetator. Imi da imediat drumul cand imi intalneste privirea.

- S-a intamplat ceva?il intreb intr-un final.
- Da. Voiam sa te avertizez. Incearca sa iti pastrezi anonimatul.
- Despre ce vorbesti?
- Despre Mike.
- Vrei sa spui ca ar lovi o fata?il intreb aproape amuzata.
- Nu. Dar ti-ai dori asta.
- Adica?
- Nu vrei sa stii ce le face celor ca tine, spune si ma priveste adanc in ochi.
- Si de ce imi spui asta?
- Pentru ca nu vreau sa mai vad alta fata suferind.
- Si de ce nu ii spui lui?
- Nu e asa de simplu. Incearca doar sa nu te mai oferi sprijin pentru nimeni.

Da sa plece insa il opresc. Acel fior imi strabate din nou trupul.

- Imi poti spune cum te cheama?il intreb.
- Cristian, spune si pleaca.

Raman in continuare pe loc si privesc in urma lui. Cum de nu ma intrebase numele meu? Probabil il stia deja.

- Hey!
- Hey!ii raspund lui Camy.
- Ce cauti aici?
- Asteptam sa se elibereze intrarea, mint.
- Sa mergem. O sa intarziem la curs.

Ma trage de mana in sala in care aveam curs. Ne-am asezat undeva pe la mijloc, unde era liber. Profesorul intra la ora si incepu sa predea. Incercam sa fiu atenta la ceea ce spunea insa mintea imi zbura mereu la Cristian si la ochii lui.

Dupa patru ore ne retragem la cafenea. Nici bine nu ne incepem pranzul, ca pe usa cantinei intra Mike si grupul lui dand pe toata lumea din drum. Arunc o privire scurta la Cristian si ii intalnesc privirea. O mut la Mike si il surprind si pe el privindu-ma. Imi cobor privirea in mancarea mea, incercand sa-i ignor.

- Esti bine?ma intreaba Camy.
- Da. Sunt bine. De ce?
- Pari agitata.
- Ti se pare.

Iau o gura din sucul meu si il vad pe Aiden iar asaltat de grupul lui Mike. Il privesc repede pe Cristian, iar acesta imi face semn scurt sa stau acolo. Dar cum naiba sa stau locului cand toata cantina radea de el si era plin de mancare. Dupa cateva minute nu mai rezist si merg sa-l ajut. Socul se citea pe chipul lui Cristian.

- Uite ca ti-a venit bodyguardul, spuse batjocoritor Mike.
- Amy, pleaca.
- Cine naiba va credeti voi? Ce aveti cu el?
- Ce ai tu cu el?
- Mi-e prieten.
- Asa, si?
- Prietenii se ajuta intre ei.
- Tu chiar o cauti, nu-i asa?
- Tu chiar nu ai treaba, nu-i asa?

Ochii lui se facura negrii. Era nervos.

- Iti bati joc de mine?
- Nu. Vreau sa-l lasi in pace.
- Te oferi tu in locul lui?spune si se apropie de mine.
- Eu nu ti-as permite o astfel de umilinta. Ti-as pune tava in cap.
- Ai mare tupeu, bobocico. Ai sa regreti.
- Mi s-a mai spus.

Nervii se citeau pe chipul lui. Mi-a prin bratul si m-a tras dupa el. Incercam sa ma eliberez din stransoarea lui insa era ca o menghina.

- Asculta-ma bine, iubito, imi esti draga si nu as vrea sa iti fac ce le fac de obicei celor care se baga. Asa ca incearca sa pastrezi distanta.
- Atunci nu te mai lua de nimeni.
- Regulile nu le faci tu. Ele sunt facute si toata lumea de aici le stie si le respecta. As vrea sa faci acelasi lucru.
- Si daca nu pot?
- Ma vad obligat sa te ranesc, spune el si isi coboara privirea pe tot corpul meu.

Imi trag bratul din stransoarea lui si intru inapoi in cantina. Aiden nu mai era acolo asa ca m-am dus direct la masa mea. Evident ca toata cantina era cu ochii pe mine. Ce aveau oamenii astia?

- Ti-a facut ceva?ma intreaba usor Camy.
- Nu, spun scurt.
- Atunci ce ti-a spus?
- Doar m-a avertizat.
- Atat?
- Da.

Ne-am terminat pranzul in liniste apoi ne-am dus la urmatoarele cursuri. Am rasuflat usurata cand ultima ora era de desenat. Ne-am ocupat fiecare locul in fata sevaletului si am asteptat sa inceapa ora. Am ramas blocata cand l-am vazut pe Cristian intrand.

- Dragii mei, astazi vom incepe sa facem portrete, spuse profesoara. Va fi ca un test. Asa vom afla cine e potrivit pentru acest curs si cine nu. Aceata va fi modelul vostru. Puteti incepe.

Am inceput sa fac o schita, apoi am inceput sa adaug detaliile care scoteau chipul lui la iveala. Era frumos. Aproape perfect. Dupa doua ore portretul meu era cel mai bun dintre toate.

- Te- am avertizat, imi spuse el cand am iesit de la curs.
- Mda. Nu pot sa stau si sa ma uit.
- Ar cam trebui.
- Tu de ce ma tot avertizezi?
- E treaba mea.
- E si a mea pentru ca ma priveste.
- Uite, doar asculta-ma si stai in banca ta.
- Nu ai vrea sa mergem la o cafea si sa-mi spui despre regulile de pe aici?ma trezesc intrebandu-l.
- Sigur. Cunosc o cafenea aici in apropiere.

L-am urmat zambind in sinea mea. Ma bucuram ca nu ma refuzase cu toate ca ma asteptam. Am comandat cate o cafea si ne-am asezat la o masa.

- Deci, spune-mi cum stau treburile pe aici.
- Regulile sunt simple: fii pentru tine si doar atat.
- De ce?
- Pur si simplu. Nu ne-au fost explicate prea multe.
- Eu nu il inteleg pe Mike. De ce trebuie sa se poarte asa? Poti fi respectat si fara sa faci pe duru si sa bagi spaima in oameni.
- Asta nu iti pot spune. Chestii personale.
- Dar tu? Ce cauti in gasca lui? Pari a fi diferit de ei.
- Sa spunem ca am fost ales si m-am bucurat de acest privilegiu. Eram boboc ca si tine si nu-mi pasa.
- Dar acum?
- Mai am un an si termin. Nu vreau sa imi pun pile proaste la el.
- Ti-e frica de el?
- Nu. Dar are pile care iti pot distruge viitorul.

Acum intelegeam. Nu ii era frica in sensul ca se temea de persoana lui ci de ce ii putea face. Nu prea avea de ales. Eu imi terminasem cafeaua insa el nu se atinsese de ea.

- Nu bei cafeaua? Sigur s-a racit.
- Da, spuse si lua o gura.

Se stramba probabil de la gustul ei. Nu era prea stralucita ce-i drept. Isi termina si el intr-un final cafeaua si am plecat

- Iti multumesc ca ai acceptat invitatia.
- Eu iti multumesc. Ai cu ce merge acasa?
- Iau autobuzul.
- Lasa-ma sa te duc eu.
- Nu vreau sa te deranjez.
- Nu e nici un deranj.

Mergem la masina lui si plecam. E tacut tot drumul.

- Iti multumesc, ii spun cand opreste in fata casei.
- Cu placere. Ne vedem maine.

Il privesc si observ ca ochii lui se schimba la culoare. Devin un mov si ajung la un rosu.

- Esti bine?il intreb apropiindu-ma de el.
- Da. De ce?
- Ochii tai...
- Sunt doar obosit, spune si isi fereste privirea. Ne vedem maine.
- Bine.

Ies din masina si privesc in urma lui. Plecase foarte repede. Ce era cu el? Am intrat in casa si, asa cum ma asteptam, Annabeth ma lua la intrebari.

- Cine te-a adus?
- Un coleg, spun degajata.
- Parea dragut colegul tau.
- Chiar e.
- Sa inteleg ca ti-ai facut prieteni.
- Oarecum.

M-am retras in camera mea si m-am lasat pe pat. Cristian era dragut insa ascundea multe. Trebuia sa ma apropii de el si sa aflu ce.