Neprevazut

Partea 11

Ochii sai se facura un roz spre mov si probabil asta insemna ca avea emotii. Imi doream sa ma sarute odata si sa nu mai prelungeasca asa de mult momentul. In ultimul timp evitase sa o mai faca si nu stiam de ce. Simteam o usoara nesiguranta venind din partea lui, dar am ales s-o ignor si mi-am lipit buzele de ale lui. Ramase blocat pentru cateva clipe, apoi imi raspunse. Iar sarutul devenea din ce in ce mai profund.

- Amalia! se auzi vocea tatei.

Frumos moment si-a mai gasit. Ne despartim si privim aproape speriati la tata care statea la intrarea in casa.

- Mai bine plec pana nu ma impusca, spune si imi zambeste bland.

- Vino mai tarziu in camera mea, spun si plec.

Nedumerirea era la ea acasa. Ii fac cu ochiul cand trec prin fata masinii si intru in casa, cu tatal meu in urma mea. Intru direct in bucatarie si o vad pe Annabeth pregatind masa.

- Parca ti-am spus sa stai departe de el, tuna tata.

- De ce?

- E un baiat periculos.

- Periculos? A facut ceva? ma fac curioasa.

Era greu sa ma prefac cand stiam ce e.

- E suspect individul. Nu stie nimeni nimic despre el, de unde vine sau unde s-a nascut.

" Crede-ma ca nu ai vrea sa stii ce varsta are sau unde s-a nascut" spun in gand. Oricum nici eu nu stiam exact aceste lucruri dar puteam sa pun pariu ca avea cativa ani in spate.

- Nu am facut decat sa ne sarutam, spun si ma asez usor bosumflata la masa.
- Mda. Mai aveati putin si va mancati. In plus nu vreau sa te indragostesti de individul ala.

Prea tarziu. Deja simteam ceva pentru el. Ce avea de era asa pornit in privinta lui? Ii facuse ceva?

- Nu stiu daca ii poti porunci inimii, spun incet.
- Sa nu-mi spui ca ti s-au aprins calcaile dupa el, spune aproape socat.
- Nu stiu. Poate.
- Amalia te rog asculta-ma si pastreaza distanta, spune aproape rugator.
- E cam greu sa fac asta cand nu imi dai niste motive prea solide.
- Instinctele mele de politist nu m-au inselat vreodata.
- Uite, nu promit nimic. Cristian imi place si pana acum s-a purtat foarte frumos cu mine.
- Draga, lasa fata in pace, intervine Ann. Amalia, draga, invita-l la cina maine seara.

Raman uimita de interventia ei si aprob imediat. Ii arunc o privire subtila tatei si il vad incordat. Clar nu-i convenea aceasta cina. Mancam in liniste, dupa care ma retrag repede in camera. Imi scapa un tipat usor cand aprind becul si il gasesc pe Cristian intind in pat.

- Doamne, ce mai speriat!spun si inchid usa in urma mea.
- Scuze. Mi-ai spus sa vin, spune si se ridica in fund.
- Da. Stiu, spun si ma las pe pat langa el.
- Ce s-a intamplat? Te-a certat?
- Mai mult mi-a interzis sa ma vad cu tine, spun cu tristete.
- De ce?
- Cica esti suspect. Mult prea suspect. Il simt cum se incordeaza langa mine. Oricum, Annabeth mi-a spus sa te invit maine la cina.
- Poftim? Nu cred ca e o idee prea buna.
- Eu zic sa incerci sa vii si sa-i spulberi indoielile tatei.
- Amalia, spune si imi ridic privirea si ii intalnesc privirea in care se citea ingrijorarea, va fi cam greu sa ii dovedesc tatalui tau ca nu sunt suspect.
- Adica?
- In certificatul meu de nastere scrie ca sunt nascut in anul 1760.

Raman putin uimita de marturisirea lui. 1760? Asta insemna ca are 255 de ani? Wow! Imi scutur capul si continui sa-l privesc ganditoare.

- S-ar putea sa te pot ajuta cu asta.
- Cum?
- Iti faci altul nou. Il declari pierdut pe cel vechi  si gata.
- Crezi ca va merge?
- Lasa pe seama mea. Am nevoie de o adresa reala si stabila si de niste parinti adevarati.