Partea 3

55 8 0
                                    

Restul saptamanii nu-l mai vazusem pe Cristian. Stiu ca nu eram ca in liceu sa se tina cont de prezenta, dar totusi. Am evitat si eu sa imi mai fac aparitia la cantina. Chiar nu voiam sa aflu ce avea de gand sa faca Mike cu mine. Poate Cristian avea dreptate si trebuia sa imi vad de treburile mele. Profesoara de desen ne anunta ca urma un concurs de pictura si voia sa participam. Aveam noroc ca in etapa de inscriere nu era stabilita o tema. Deja aveam in minte pictura care avea sa imi garanteze intrarea in concurs.

- Ce ai de gand sa faci? ma intreba Camy cand ieseam de la ultima ora.

- E secret. Nu vreau sa imi furi ideea, spun si ii fac cu ochiul.

- Ai de gand sa-l pictezi pe Cristian?

- Nici vorba. O sa spun doar ca o sa fie un peisaj.

- Interesant.

O blonda siliconata se apropie de noi si ne intinde niste fluturasi.

- Petrecerea cui e? intreaba curioasa Camy.

- Mike. Va vrea la petrecere.

Am inghitit in sec la auzul numelui. Nu voiam sa merg la nici o petrecere. Mai ales a lui. Nu dupa toate amenintarile.

- Nu cred ca o sa vin, spun indiferenta. Nu ma intereseaza.

- S-a gandit ca ai sa spui asta. Mike de obicei nu accepta un refuz. Mi-a spus sa va transmit ca daca nu veniti aduce petrecerea peste voi.

Afisa un zambet nevinovat si pleca. La naiba! Abia ce imi revenisem. Poate asta era testul pe care trebuia sa-l trec.

- Ce ne facem? intreba incet Camy.

- O sa mergem. Nu vreau sa ma trezesc cu el la tata acasa.

- Poate ar trebui. Nu i-ar strica o amenda.

- Si dupa sa ma tortureze pe mine? Nu mersi. O sa mergem, o sa stam putin cat sa ne vada ca am venit apoi plecam. Nu trebuie sa stam mult.

- Am o presimtire rea in legatura cu asta.

- O sa fie bine.

- Asa sper. Nu vreau sa o iau de la capat.

- Nici eu.

Daca reuseam sa ne tinem departe de alcool si de droguri, totul avea sa fie ok. Daca o sa calc stramb, tata ma va mirosi de la distanta si asta nu ar fi in avantajul meu. Ajunsa acasa, am mers sa fac un dus si sa ma pregatesc de petrecerea aia stupida.

- Sa  nu stai mult, imi spuse tata inainte de plecare.

- Iti promit, spun si am intrat in masina lui Camy.

- Esti bine? ma intreaba ea privindu-ma cercetator.

- Nu chiar. Simt ca ma sufoc. Si rochia asta e al naibii de scurta, spun nervoasa si trag de ea cu gandul ca poate se mai lungeste.

- E draguta, spune si zambeste. Poate e si Cristian pe acolo.

Imi face cu ochiul iar eu ii trag un cot. Nu puteam nega ca nu speram sa fie acolo. Ma tot intrebam ce se intamplase cu el zilele astea. Am ajuns fata unei case cu doua etaje, de unde bubuia muzica mai ceva ca intr-un club. Abia daca imi auzeam propriile ganduri. Am parcat masina si am coborat inca tragand de rochie. De ce naiba mi-o pusesem in bagaj? Trebuia sa merg sa fac niste cumparaturi serioase. Imi placeau rochiile si fustele scurte, pentru ca ii innebuneau pe baieti. Dar aici nu cunosteam pe nimeni si nu voiam sa atrag prea mult atentia asupra mea.

Camy inca radea de mine. I-am aruncat o privire plina de repros si am continuat sa mergem spre intrare. In imensa curte erau deja o multime de studenti morti de beti. Mi-am incretit nasul de dezgust si am continuat sa merg in urma lui Camy. Daca afara bubuia muzica, cand am intrat inauntru pur si simplu tremurau organele in mine. Casa era plina de studenti care pareau mai ok ca cei de afara, de fete aproape dezbracate care dansau in ritmul muzicii fie pe boxe, fie mese , fie in poala unui baiat care le priveau fascinati. Oficial eram speriata. Imi placeau petrecerile, dar asta era ceva ce ma depasea. Clar in Romania nu se faceau astfel de petreceri. Sunetul muzicii se mai domoli si mi-am simtit talia cuprinsa.

NeprevazutUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum