Neprevazut

Partea 14

" Draga Amalia,

Daca citesti asta inseamna ca eu nu mai sunt. Nu stiu daca voi avea ocazia sa te cunosc, dar daca nu presupun ca ai devenit o tanara frumoasa. Imi pare rau ca nu iti pot spune toate astea personal si sa te pot indruma. Probabil ai multe intrebari fara raspuns insa voi incerca sa raspund la o parte din ele.

Sigur te intrebi de ce ai ajuns la altcineva in familie si nu ai ramas cu mine. Ei bine, am fost fortata sa fac acest lucru. Erai in pericol si inca esti. Nici nu iti poti imagina cat de mult mi-as dori sa fiu in viata ca sa te pot ajuta. Vei gasi o carte cu tot ce trebuie sa stii in cutie.

Dupa moartea mea lumea supranaturalului o va lua putin razna dar nu trebuie sa te panichezi. E normal. Tot in acea carte vei gasi tot ce trebuie sa faci.

Acum probabil te intrebi ce suntem. Suntem fiinte pe jumatate supranaturale care asiguram balanta dintre lumi. E o sarcina destul de grea care atarna pe umerii tai insa sunt sigura ca te vei descurca perfect.

Cartea pe care ti-am lasat-o te va ajuta pe tot acest drum. Doar sa fii cu grija. Imediat dupa moartea mea lumea supranaturala o va lua razna si trebuie sa ai grija. Si mai ales sa te feresti de vampiri. Incearca sa nu spui nimanui despre tine si care e menirea ta. Esti in continuare in pericol si nu poti avea incredere in nimeni.

Stiu ca iti va fi foarte greu iar sora ta nu te poate ajuta foarte mult decat sa te sustina. Din pacate nu ai foarte mult timp la dispozitie, maxim o luna sa te pui pe picioare si sa inveti tot ce e de invatat.

Te rog sa ma ierti ca nu am putut sa te tin langa mine ca sa te pot invata. Sper sa faci fata la tot ce te asteapta.

Te iubesc, mama."

Oficial eram derutata. Care era faza cu vampirii si de ce eram vanata?

- Deci? Ce ti-a spus? ma intrerupe Cristian din ganduri.

Imi intorc privirea spre el si ii intalnesc privirea curioasa si blanda.

- Am inteles in mare menirea mea, spun si oftez. Doar ca nu stiu cum ma voi descurca. S-au adunat atat de multe.

- Zic sa iei o pauza si sa te odihnesti cateva zile, spune si ma imbratiseaza.

- Imi vreau viata normala inapoi, spun in umarului.

- Crede-ma ca toti ne-am vrea viata normala inapoi, dar din pacate nu putem, spune el si imi lasa un sarut pe frunte. Asculta-mi sfatul.

- Din pacate nu am prea mult timp la dispozitie, spun si imediat regret asta.

- Adica?

Vocea lui suna amenintator de dura si brusc nu mai simteam nimic venind din partea lui. Am incercat sa maschez retinerea mea si am inceput sa strang lucrurile scoase din cutie.

- Uite, nu stiu exact ce a vrut mama sa spuna in scrisoare. Voi vorbi maine cu sora mea si poate ma lamureste ea, spun incercand sa par obosita.

- Imi pare rau ca nu te pot ajuta cu cititul, spune el pe un ton mai bland.

Brusc toate emotiile lui m-au izbit din plin. Cine era acest baiat si cum reusea sa faca asta?

- E in regula, spun si ii zambesc slab.

- Te las. Ne vedem maine?

- Sigur. Noapte buna.

- Noapte buna.

Ma saruta lung apoi dispare. Rasuflu usurata si ma las pe langa pat. Stiam ca nu se putea trasforma in preajma mea dar subit mi se facuse frica. Chiar si asa, tot avea destula putere incat sa ma faca una cu pamantul. Iar atentionarea mamei imi amplifica frica. Trebuia sa invat repede tot daca voiam sa mai apuc zile multe. Culeg plicul de prin pat si mai scot o multime de foi din el cu diferite simboluri. Ce naiba inseamna toate astea? Sper ca are si un dictionar. Ma ridic si incep sa caut prin toate cartile si dau peste una care era plina de semne si simboluri exact ca cele de pe foile mele. Super! O traducere.