Neprevazut

Partea 23

M-am ridicat din leagan si am luat-o spre iesire. Aud pe cineva venind in graba si ma opresc. Il vad pe Cristian si raman lipita locului. Abia acum realizam ca puteam fi moarta. Nici nu stiu cand am ajuns in bratele lui, strangandu-l cu putere.

— Imi pare rau, murmura el strangandu-ma in brate.

— Mie imi pare rau, spun cu capul lipit de pieptul lui.

— Ce cauti? Unde e Emily? ma intreaba dandu-se cativa pasi in spate ca sa ma priveasca.

— Poveste lunga, spun si incerc sa ii zambesc. Putem pleca de aici?

— Te duc acasa?

— Nu. Pot ramane la tine in seara asta?

— Sigur. Pot sa te intreb ce s-a intamplat?

— Cred ca mai bine vorbim acasa. Sunt destule urechi peste tot, spun si imi arunc ochii in jur.

— Cum vrei. Sa  mergem. Am masina aproape.

Ne-am indreptat spre masina in cea mai apasatoare liniste. Vroiam sa ii spun tot insa habar n-aveam cu ce sa incep. Incercam sa imi fac in minte un plan de desfasurare a povestirii.

— Am inteles ca nu ai mai vorbit cu ceilalti, rupt la un moment dat tacerea.

— Asa e.

— De ce?

— Riscam sa isc un scandal monstru. Suntem toti vinovati. Dar cel mai vinovat sunt eu. Pentru ca trebuia sa refuz sau sa o scot de acolo.

— Imi pare rau ca am reactionat asa.

— Ai tot dreptul.

Parcheaza in fata casei si aleg sa tac. Brusc imi doream sa fiu in alta parte pentru ca nu voiam sa dau ochii cu ceilalti. Nu eram pregatita. Ridic ochii spre casa si observ ca e cufundata in intuneric.

— Unde sunt ceilalti? il intreb in timp ce ne indreptam spre casa.

— Habar n-am. Probabil s-au culcat, spune ridicand din umeri.

Intram in casa si urcam direct la etaj. Casa parea pustie. Am intrat in camera lui si imaginea de aseara imi reveni in minte. Am alungat-o repede si m-am asezat pe pat. Camera era simpla, cu un pat dublu, o noptiera si un dulap.

— Ai sa imi dai ceva ca sa ma schimb? il intreb incet.

— Sigur.

Se duce la dulap si scoate un tricou si o pereche de pantaloni scurti, apoi se intoarce si mi-i inmaneaza.

— Poftim.

— Mersi, spun si le iau.

Il vad cum dispare dupa o usa si am presupus ca e baia. Ma schimb repede si imi las hainele la marginea patului. Ma bag in pat si astept sa vina si Cristian. Dupa cateva minute usa se deschide si il vad iesind imbracat in tricou si pantaloni scurti. Nu ma pot abtine sa nu zambesc. Se aseaza langa mine in pat si ma saruta apasat.

— Nu oi putea citi eu gandurile sau simti emotiile, insa stiu ca te supara ceva.

— Nici nu stiu cu ce sa incep, murmur.

— Cu ce vrei tu, spune si imi mangaie obrazul.

— Am aflat ca tata e vrajitor si a stiut inca de la inceput de voi.

— Poftim?

— Mda. Si se pare ca ai avut dreptate cu Organizatia.

— El ti-a spus?

— Da. In tot acest timp a incercat defapt sa ma protejeze. Si cu toate astea, a dat gres.

— Ce vrei sa spui? sari el.