Neprevazut

Partea 25

Am revenit la cursul oarecum normal al vietii si mi-am teminat tabloul. A doua zi m-am trezit din nou singura. Nimic nou. Oare de ce nu ramanea? M-am intins ca o pisicuta, apoi am intrat in dus.

In fata casei ma astepta Cristian sprijin de masina.

- Neata! ma intampina luandu-ma in brate.
- Neata! spun si il sarut. De ce pleci mereu inainte sa ma trezesc?
- Trebuie sa mananc, spune si ma priveste precaut.
- Aha. Asta explica tot.
- Sa mergem, spune si rasufla usurat.

Mi-a deschis portiera iar eu am urcat. A venit repede pe partea cealalta si am plecat. Drumul l-am facut in cea mai apasatoare liniste. Campusul universitatii zumzaia de studenti. O zaresc pe Camy si o iau in directia ei cu Cristian pe urmele mele.

- Buna, spun si ii zambesc.
- Buna. Esti bine? ma intreaba ea repede.
- Da. De ce nu as fi?
- Mi-a povestit Mike ce s-a intamplat, spune ea incet.

O, Doamne! Nu-si putea tine gura lupul ala? Imi intorc privirea spre Cristian iar el isi strange buzele intr-o linie subtire.

- Of, oftez si ma las franta pe banca de langa noi.
- Nu trebuia sa-mi spuna? sopteste ea alarmata asezandu-se langa mine.
- Preferam sa iti povestesc eu, spun si schitez un zambet.
- Oricum astept si versiunea ta. Versiunea lui Mike e prea scurta, spune si izbucnesc in ras.
- Domnisoarelor eu va las. Trebuie sa-mi caut prietenii. Ne vedem la masa, da?
- Sigur.

Ma ridic si il sarut iar el imi raspunde imediat imbratisandu-ma strans. Ne despartim cu greu si il privesc cum dispare in multime. Ma asez inapoi langa Camy si incep sa-i povestesc cele intamplate. Pe la jumatatea povestii suntem intrerupte de un mesaj de la Cristian. Ne ameninta sa mergem la ore. Am izbucnit amandoua in ras si am luat-o spre sala de curs.

*
Am intrat repede in sala de mese pentru ca eram lihnita. Observ multe priviri atintite asupra mea dar le ignor. Imi iau o tava si ma asez la rand. Forfoteala se estompeaza si imi intorc capul. Cei patru fantastici isi fac simtita prezenta iar eu nu pot sa ma abtin si sa nu-mi dau ochii peste cap.

- Nici sa nu te gandesti, i-o tai lui Mike.
- Dar n-am zis nimic, se apara el.
- Perfect.

Ii arunc o privire scurta lui Cristian si il surprind cum isi inabusa rasul. Ii observ si pe ceilalti doi cum se stapanesc sa nu izbucneasca in ras. Imi umplu tava cu mancare si ma asez langa Camy.

- De ce se holbeaza toata lumea la noi? ma intreaba incet ea.
- Poate pentru ca m-au surprins sarutandu-ma cu Cristian, spun infulecand.
- Crezi?
- Ce fac, fetele? intreba Tony si lua loc la masa noastra.

Il urmeaza si ceilalti, Cristian venind langa mine.

- Ti-e foame rau, sopteste el si ma priveste amuzat.
- Nu prea am mancat zilele astea asa de mult, spun si ii dispare amuzamentul de pe chip.
- De ce?
- De parca nu ai sti, spun si imi dau ochii peste cap.

Alege sa taca si ma lasa sa mananc. Ceilalti se baga in tot felul de discutii banale. Pentru prima data ma simteam ca un om normal si ca am o viata normala. Zambesc usor si imi termin pranzul. Revin la cursuri si incerc sa fiu atenta. Imi las tabloul la profesoara si plec. Camy plecase mai devreme cu nu stiu ce treaba iar eu ramasesem singura la ultimele cursuri.

Imi las cartile si imi geanta si merg sa il astept pe Cristian in parcare. Ma sprijin de masina lui si imi arunc privirea in jur. El nu ajunsese inca. Ii scriu rapid un sms si bag telefonul in buzunar. Imi mut privirea spre strada si observ ca erau multi studenti care stateau in calea unei masini care venea cu viteza. La naiba! Ei nu o auzeau? Incerc sa strig la ei dar nu ma aud.

- Nuuuuu! strig si lacrimi isi fac loc pe obrajii mei.

Imi acopar fata cu mainile si astept impactul. Dupa cateva secunde lungi, imi descopar fata si observ cu stupoare ca nimic nu se mai misca. Studentii inghetasera in momentul in care se fereau de masina insa o fata cazuse si ramasese in raza masinii. Alerg spre ea si incerc sa o trag mai in lateral, astfel masina sa o ocoleasca. Arunc o privire in jur si se parea ca nimeni nu avea sa fie ranit.

Ma intorc la locul meu si totul revine la normal. Masina trece fara ca macar sa franeze dar, slava Domnului, nimeni nu e ranit. Rasuflu usurata si abia atunci realizez ca am oprit timpul. Poftim? Cum se putea asa ceva?

- Buna, iubito! spune Cristian si ma saruta.
- Buna, spun inca buimaca de realizarea facuta.
- Ce s-a intamplat? ma intreaba el privindu-ma cercetator.
- Am oprit timpul, soptesc.
- Poftim? Nu are cum, spune si isi priveste ceasul.

Acele aratau 4:10pm. Imi scot telefonul si ma uit la el. 4:15pm.

- Explica asta atunci, spun si ii arat telefonul.
- Dar cum?
- Nu stiu, murmur.
- Hai sa mergem, spune si imi deschide portiera.

Urc si raman tacuta in scaun. Eram socata. Altcineva in locul meu ar fi fost in culmea fericirii, dar eu nu puteam sa asimilez informatia. Erau prea multe informatii de procesat. Simt cum masina se pune in miscare dar nu reusesc sa ma rup din gandurile mele.

- Du-ma la Emily, reusesc sa spun.
- De ce? ma intreaba surprins.
- Nu am apucat sa schimb prea multe vorbe cu ea.
- Cum vrei. Ma gandeam ca vrei sa deslusim misterul cu opritul timpului.

Tristetea se simte in vocea lui si imi intorc privirea spre el. Voiam si asta dar ii promosesem ca azi ma intalnesc cu ea.

- Hai sa o lasam pe weekend, spun si imi pun mana pe piciorul lui.

Isi pune mana peste a mea si mi-o strange usor. Ii zambesc usor si parca ma mai linistesc.

- Astept pana vad ca intri in casa, spune dupa ce opreste masina in fata casei.
- Sigur.

Il sarut si cobor din masina. Sun la usa si astept sa imi deschida. Nu aud nici un sunet din spatele usii. Oare nu a ajuns acasa? Imi scot telefonul si o apelez. Nu imi raspunde. Oare s-a intamplat ceva? Ma intorc posomorata la masina si urc.

- Nu e acasa?
- Se pare ca nu. Hai sa mergem.
- Unde?
- Daca nu te superi, vreau acasa.
- Bine.

Intoarce masina si o luam spre casa mea. Il vad cum starea i se schimba si incerc sa imi dau seama de ce.

- S-a intamplat ceva? il intreb incruntata.
- Nu stiu. Ma simt ciudat, spune si observ ca ii dau coltii.
- Vraja, murmur. Accelereaza.
- De ce?
- Astazi e luna plina. Mike s-ar putea sa fie periculos.

Isi strange buzele si calca acceleratia. Daca Mike era cu Camy, nu avea sa se termine prea frumos. Parcheaza masina si o zbughesc in casa cu viteza. Intru val-vartej in camera si scot cartea. Cobor in bucatarie si iau sarea si lumanarile si urc inapoi. Imi fac cercul si, dupa ce trag aer in piept, incep sa citesc.