Partea 5

45 6 4
                                    

A doua zi, Camy ma astepta in fata casei. Priveam pierduta pe geam cu gandul inca la ce se intamplase ieri.

- Pamantul catre Amy!

- Scuze, spun scuturandu-mi capul.

- Inca te gandesti la ziua de ieri?

- Mda. Aceasta pufneste iar intr-un ras puternic. Nu mai rade, spun bosumflata.

- Trebuie sa recunosti ca e amuzant. Adica, doar fetele fug dupa ce sunt sarutate.

- Stiu, spun si zambesc si eu.

In cele din urma, rasul molipsitor a lui Camy ma ajunge si radem amandoua cateva minute bune. Parcheaza masina si iesim sub privirile celorlalti studenti, care susoteau. O parte ii cunosteam de la petrecerea lui Mike. Stiam eu ca nu era o idee buna sa ma duc la afurisita aia de petrecere. Poate erau prea beti ca sa isi mai aduca aminte. Speranta mea s-a naruit cand cineva aratase in directia mea. La naiba! O sa fie o zi lunga. Am intrat la primul curs ignorandu-i pe cei care ma priveau insistent. Dupa cateva minute o vad pe Camy intrand si luand loc langa mine.

- Spune-mi ca ai vazut afisele?

- Ce afise?intreb panicata.

- Astea, spune ea si isi scoate telefonul.

Inlemnesc cand vad un imens afis cu o poza cu mine si Mike. De ce Dumnezeu o fi pus asa ceva? Doar nu credeau ca suntem impreuna, nu? Ba da. Exact asta credeau. Textul spunea asta destul de clar.

- Il omor pe Mike, spun printre dinti.

- Ia-o usor, spune ea incet.

- Ii arat eu lui. Cine se crede?

Eram nervoasa. Cum putea sa spuna ca suntem impreuna cand nu era adevarat? Avea de dat niste explicatii la amiaza. Orele de dimineata au trecut repede, iar eu si Camy ne indreptam spre cantina. Ne-am asezat la rand cu toate privirile atintite asupra mea. Am auzit usile de la intrare dar nu m-am deranjat sa ma intorc. Stiam deja cine a intrat dupa linistea care s-a lasat in sala.

- La o parte, pitico! il aud pe Mike in spatele meu.

Am vrut sa ma intorc si sa-i zic vreo cateva, insa alta idee se infiripa in minte. Acum puteam profita de faptul ca nu ma recunostea si sa ma razbun pe el. In loc sa imi arat fata, ridic degetul mijlociu si continui sa imi imping tava, fara sa ii adresez vreun cuvant. Camy s-a intors si practic s-a schimbat la fata. Clar se enervase. Zambesc victorios si imi pun ceva de mancare pe tava.

Eram gata sa ies din rand cand mi-am simtit corpul dezechilibrandu-se si cum ajung pe podea cu tava la cativa centimetri de mine. Cel putin nu cazuse pe mine. Mi-am intors fata nervoasa spre el si pentru prima data am vazut cum le-a inghetat tuturor din grupul lui rasul.

- Esti cel mai mare idiot, spun si dau sa ma ridic.

- Lasa-ma sa te ajut, imi spune el repede si imi intinde mana.

- Nu te deranja, ii spun dur.

O durere cumplita imi cuprinde glezna dreapta si ma las inapoi pe podea icnind.

- Esti ranita. Lasa-ma sa ma te ajut, insista el.

- Datorita tie. Nu multumesc. Ma descurc.

Camy vine langa mine si ma sprijin de ea. Ma conduce spre iesire, ducandu-ma astfel la cabinetul medical.

- Sunt bine, protestez.

- Da. Sunt convinsa, spune ea cu ironie.

Intru schiopatand in cabinet si ma asez pe patul indicat de doctorita. Dupa ce ma consulta cateva minute imi spune verdictul.

- E doar o simpla entorsa. Iti dau o reteta si in doua saptamani ai sa fii in regula.

- Multumesc, spun luand reteta.

- Si nu uita de repaos, spune inainte sa ies.

- Da.

Grozav! Nu mai puteam sa fiu partenera lui Cristian la concursul de dansuri.

- Deci? ma intampina Camy.

- In doua saptamani voi fi bine, spun cu regret in glas.

- Te duc acasa, nu?

- Nu prea am de ales. Ma doare ingrozitor. O sa te rog sa-mi dai tu cursurile.

- Sigur. Nici o problema.

Ma agat de ea si pornesc spre iesirea de cladire. Inaintam cu greu prin parcare cand il vad pe Cristian asteptand langa masina sa.

- Lasa-ma sa te duc eu, spune cand ajungem in dreptul lui.

Camy ma priveste intrebator.

- E in regula, ii spun. Ne auzim la telefon.

- Ok.

Cristian imi deschide usa pasagerului si urc cu ajutorul lui Camy. Imediat revine si el pe locul soferului si plecam.

- Imi pare rau pentru ce s-a intamplat ieri, spune incet.

- Care parte? il intreb dur.

Nu imi placea sa ma port asa cu el dar nu puteam sa-l las sa ma calce in picioare si sa-si bata joc de mine.

- Partea in care am plecat si te-am lasat.

- Aha. Si de ce ai facut-o?

- E mai complicat.

- Complicat? Incearca-ma.

Il vad cum se incordeaza si strange volanul. Ce era asa de greu sa-mi spuna ce se intampla cu el?

- Nu cred ca esti pregatita pentru asta. Iti promit ca o sa iti explic intr-o zi.

- Ce poate fi asa de grav de nu imi poti spune?

- Crede-ma ca atunci cand vei afla vei vrea sa pastrezi distanta fata de mine, spune incet.

Il privesc incruntata si nu il mai intreb nimic. Clar nu aveam sa scot nimic de la el. Inca era incordat si am abandonat subiectul. Trebuia sa am rabdare. Parcheaza in fata casei si ramane cu privirea inainte.

- Iti multumesc, spun si dau sa cobor.

- Asteapta. Imi intorc privirea mirata spre el si astept sa continue. Sa stii ca nu imi pare rau pentru ce s-a intamplat intre noi. Doar ca... nu ma intelege gresit, te plac si toate cele, doar ca...

- Doar ca te impiedica micul tau secret, continui pentru el. El afirma din cap. Uite, nu stiu care poate fi secretul tau asa de grav de te impiedica din a avea o relatie cu o fata.

- Nu e vorba ca nu pot avea o relatie cu o fata. Tu... nu esti orice fata.

- Ce vrei sa spui?

- Pot doar sa spun ca esti diferita. Si asta ma pune in dificultate.

- Cum adica sunt diferita? In ce sens?

- In toate sensurile posibile.

- Ok. Oficial m-ai bagat in ceata.

- Stiu ca momentan nu intelegi ce spun dar iti promit ca iti voi explica.

- Probabil nu are rost sa ma mai cert cu tine, spun resemnata.

- Iti multumesc pentru intelegere.

Si pentru prima data isi intoarce privirea spre mine. Ii zambesc usor si dau sa ies. Dar nu apuc sa pun bine picioarele jos ca el ma si prinde de mana si imi ofera sprijin. Ma las pe mana lui si ma conduce spre intrare.

- Multumesc ca m-ai adus, spun si imi ridic privirea spre el.
- Cu placere.

Il privesc cercetator si observ ca ochii lui incep sa-si schimbe culoarea. Ce lentile folosea? Probabil ma holbam prea tare pentru ca isi feri privirea. Ma saruta scurt pe obraz si pleca. Am ramas buimaca sa privesc in urma lui. Intru intr-un final in casa si iubita tatalui meu sare sa ma dadaceasca. Urmau 2 saptamani foaaaaarte lungi.

NeprevazutUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum