Neprevazut

Partea 22

Aud alarma ca prin vis si cu greu imi fortez ochii sa se deschida. Caut buimaca telefonul si, dupa ce il gasesc, o opresc. Privesc nauca in jur si observ ca eram in pat. Oare cine ma asezase? Cel mai sigur tata ma culesese de pe jos. Imi simteam fata umflata si nu indrazneam sa ma uit in oglinda. Aud soneria de la telefonl si observ ca ma suna Camy.

— 'Neata! spune Camy.

— 'Neata, mormai.

— Ce faci? Esti gata?

— Nu cred ca voi veni astazi, spun incet.

— Esti sigura? Evitarea lui nu e o solutie.

— Stiu. Dar  nu am starea necesara.

— Cum vrei. Trec dupa amiaza pe la tine.

— Ok.

Inchid telefonul si ma cufund din nou intre perne.

Cristian POV

Mai prost ca acum nu m-am simtit niciodata. Defapt "prost" nu e cuvantul potrivit.  Mai bine zis, ma simt mizerabil. Trebuia sa ii fi refuzat de la bun inceput aceasta surpriza sau mai bine zis, toata chestia asta cu traditia. Speram din tot sufletul sa ma pot intalni cu ea astazi si sa pot vorbi. Aseara ii simtisem durerea mai bine ca oricand. As fi preferat o tepusa in inima decat sa simt toata acea durere. Nici macar nu am mai ajuns acasa. Nu aveam chef sa ma cert cu ceilalti. Nu era vina lor ca nu am stiut sa gestionez situatia.

Am mers direct la facultate, evitandu-i pe ceilalti. Am vazut-o pe Camy vorbind cu Mike si ceilalti insa m-am abtinut sa ma duc sa o intreb de Amy. Faptul ca isi retrase si invitatia arata ca o afectase enorm. Si nu puteam s-o condamn.

— Ce ai facut? ma scoase din gandurile mele o voce.

M-am intors si am privit in spatele meu, unde am fost intampinat de o claie de par blond. Emily.

— Nu mai conteaza, spun si imi mut privirea.

— Poti sa-mi spui, ma indemna ea. Poate te pot ajuta.

— Nimeni nu ma poate ajuta, murmur.

— Bine. Atunci, te poti descarca.

— Uite, baietii mi-au pregatit o surpriza de ziua mea. Iar eu ca un idiot ce sunt nu am stiut sa refuz.

— Ti-au adus cumva hrana calda? ma intreba cu un usor zambet pe chip.

— Cum ai ghicit? o inreb mirat.

— Sa spunem ca asta ar fi singurul lucru pentru care oricine s-ar supara. Eu zic ca ii va trece.

— Si-a retras invitatia, ii spun usor.

— Poftim? Imi pare rau. Trebuie s-o intelegi si sa-i acorzi putin timp. Pune-te in locul ei. Tu cum ai reactiona?

— Poate ca ai dreptate. As fi vrut sa ma asculte totusi.

— Incearca peste cateva zile cand se va ma linisti. Acum nu faci decat sa o indepartezi mai tare de tine.

— Nu stiu de ce naiba am acceptat, spun si dau cu pumnul in copac.

— Te-a mai vazut asa?

— Nu. De obicei nu ma hranesc din oameni. O singura data mi-au iesit coltii in fata ei insa nimic mai mult.

— Presupun ca a fost un soc pentru ea. Acorda-i putin timp.

— Aici erai! Spune-mi ce dracu i-ai facut, urla Camy.

O, Doamne! Se putea sa imi mearga mai prost?

— Daca nu ti-a spus despre ce e vorba inseamna ca ne priveste doar pe noi, ii spun.