Neprevazut

Partea 19

Amy POV

Soneria telefonului imi suna de zori. Imi caut telefonul prin pat si, dupa cateva esuari, il gasesc.

-Alo?spun incet.

- Dormeai?

- Am avut o noapte mai agitata, spun si ma ridic in fund frecandu-mi ochii. S-a intamplat ceva?

- Nimic ce nu pot rezolva. Mai vii astazi?

- Cred ca da. Avem cursuri pana diseara. Ajung la urmatoarea ora.

- Ok. Ne vedem atunci.

Inchid telefonul si cad intre perne. Inca imi era somn, insa trebuia sa ajung si la cursuri. Ma dau jos din pat si merg sa ma spal. Ma imbrac repede, imi iau geanta si o iau la fuga pana la prima statie. Acum ca eram mai treaza rememorez discutia cu Camy si, dupa tonul din vocea ei, imi puteam da seama ca ceva se intamplase. Dar ce? Ajung in 20 de minute in fata facultatii si o vad pe Emily pe una din banci.

-Buna!strig si ii fac cu mana.

- Buna. Ce faci?

- Am venit si eu pe la cursuri. Tu?

- Am pauza si mai citeam. Am auzit ca ai reusit sa ii dai de capat.

- Mda. Dar e destul de greu. Si platit prost, spun si izbucnesc in ras.

Emily ma acompaniaza si ea. Stiam ca vrajitoarele erau in categoria celor pe care nu ii pot citi insa erau momente cand primeam cate ceva de la ea. Oare pentru ca eram surori? O privesc cu atentie si parea mai palida de cand murise mama. Normal ca era asa. O iubise enorm.

-Amy!

Imi aud numele strigat si o vad pe Camy facandu-mi cu mana.

-Te las. Ma cauta Camy. Ne mai vedem.

- Sigur. Ai grija de tine.

- La fel.

Ii zambesc si o iau spre Camy.

-Am crezut ca nu mai ajungi, ma intampina Camy.

- Scuze, vorbeam cu sora mea.

- Parea destul de trista si slabita.

- Ia murit mama ce te astepti? In fine, nu asta vreau sa vorbesc cu tine. Scuipa tot.

- La naiba ca esti buna.

- Stiu, spun si zambesc. Deci?

- Mike a incercat sa se dea la mine si sa ma sarute, spune ea repede.

- Poftim? Acum chiar il omor.

- Stai linistita ca i-am aplicat o palma de toata frumusetea.

- Bravo!spun si bat palma cu ea. Stii, poate ar trebui sa le spunem adevarul despre tine.

- Nu stiu ce sa zic, spune si o simt oarecum nesigura.

- Le pot spune eu, dar am nevoie de aprobarea ta.

Camy afirma timid in cap si zambesc usor. Era vremea pranzului asa ca mergem direct la cantina. Ne luam de mancare si ne asezam la masa. Camy incepe sa imi spuna despre cursurile pe care le-am pierdut cand vad gasca vesela venind spre noi. Il privesc pe Mike si i se citea furia pe chip, in timp ce la ceilalti era evident ca se amuzau pe seama lui.

-Buna, baieti!ii intampin zambind.

- Buna, spuse Cristian si veni langa mine.

Ma saruta scurt apoi privi spre Camy. Aceasta era vizibil emotionata pentru ca incepea sa se joace cu mancarea.