Neprevazut

Partea 4

Am fost trezita de razele soarelui care dadeau in camera. M-am foit in pat si mi-am dat seama ca eram inca in rochie. Amintiri din seara trecuta incepeau sa revina. Ce naiba fusese in capul meu de purtasem asa? Ce va crede Cristian despre mine?

Mi-am tras patura in cap si am tipat inabusit. Sunt o proasta. Nu mai pun gura pe bautura.

- Amalia te-ai trezit?se auzi vocea tatei de dupa usa.
-Da, strig inca cu patura in cap.
- Esti bine?intreba el intrand in camera.
- Da. Nu am exagerat.
- Ma bucur. Sper ca nu ai ajuns foarte tarziu.
- Era doar 1.
- Ma bucur ca incerci sa iti respecti promisiunile. Hai sa mananci.

Imi zambi cald si iesi. M-am dat jos din pat si am intrat in baie. Mi-am ferit chipul de oglinda si am intrat sub dus. Inca simteam mainile lui Cristian in jurul meu. Doamne, baiatul asta imi intrase cu totul in minte. Mi-am scuturat capul si am continuat sa ma spal.

Imi infulec clatitele si omleta si revin in camera mea, deoarece tata si iubita lui aveau o intalnire importanta iar eu nu aveam chef sa merg. Am luat telefonul si am sunat-o pe Camy. Eram curioasa pe unde sfarsise ea.

- Da?raspunde aproape soptit.
- Inca dormi?intreb razand.
- Teoretic incerc sa ma trezesc, spune ea si casca.
- Unde ai disparut aseara?
- Sincer nici eu nu mai stiu. Cert e ca nu mai vreau sa beau. Ma doare capul ingrozitor.
- Asa am zis si eu.
- Dar tu unde ai disparut?
- Poveste lunga. Ai cum sa vii pana la mine?
- Sigur. Ajung intr-o ora.

Camy ajunsese exact dupa o ora si ne-am apucat de povestit.

- Cred ca stii ce te asteapta luni la scoala, nu?
- Am o vaga idee, spun oftand. Poate Mike nu e baiat rau pana la urma.
- Eu nu m-as risca. Nu am incredere in el.
- Sincer nici eu nu am. Dar ce sa fac?
- Hai sa uitam de Mike. Cum ramane cu misteriosul Cristian?
- Habar n-am, spun si imi acopar fata cu o perna. Imi place de el dar pare ca ascunde ceva. Are retineri si nu stiu de ce.
- Ia-l mai usor. Poate nu e obisnuit sa fie abordat de o fata.

Am izbucnit amandoua in ras. Intr-un final alegem un film si ne cufundam in pat. Toata dupa amiaza am petrecut-o vizionand filme si povestind despre noi. Dup cina, m-am intors in camera mea si mi-am pregatit materialele pentru ziua urmatoare, cand aveam sa imi incep desenul pentru concurs. Mi-am setat alarma si m-am bagat in pat. Imi era ciuda ca nu ii cerusem numarul lui Cristian. Voiam sa-i multumesc si sa-mi cer scuze.

Alarma suna de zori. O opresc si ma imbrac cat de repede pot. Aveam jumatate de ora sa ajung la locul potrivit pentru a prinde rasaritul. Imj iau rucsacul si o iau la fuga spre padure. O vara intreaga m-am chinuit sa fac un tablou cu acest peisaj si niciodata nu reuseam sa ma trezesc sau sa ajung inainte de rasarit.

Ajunsa la locul potrivit, imi scot plansa si restul ustensilelor. Trecuse o ora de cand eram aici si totul decurgea perfect.

- Frumos tablou.

Ma intorc spre locul de unde se auzi vocea si intalnesc chipul vesel al lui Cristian.

- Mersi. Ce cauti aici?
- Plimbare de dimineata. Imi place sa fac miscare la prima ora.
- Prin padure?
- Da. Nu atrag atentia.
- Aha. Ma bucur ca te-am intalnit. Voiam sa-ti multumesc pentru ca m-ai adus acasa si sa imi cer scuze pentru comportamentul meu deplasat.
- E in regula. Mai cam luat prin surprindere. Atata tot, spune si imi zambeste.
- Iti multumesc. Si am terminat si cu tabloul. In mare parte.
- Pentru ce e?
- Este un concurs si vreau sa ma inscriu.
- Aaa. Concursul de talente. Voiam sa ma inscriu si eu la dans dar din pacate nu am o partenera.
- Dans zici? Ma pricepeam un pic la asta.
- Serios? Pe ce latura?
- Cate putin din fiecare. Mama m-a dat la dansuri cand eram mica.
- Si ce s-a intamplat?
- Mi-am fracturat piciorul la un antrenament si nu am mai mers. Am renuntat.
- De ce nu ai mai continuat?
- Nu stiu,spun ridicand din umeri. Poate pentru ca mi-a fost frica. Ma durut foarte tare piciorul.
- Si nu ai vrea sa incerci?