Neprevazut

Partea 26

Cristian POV

Am vazut-o iesind in viteza din masina si intrand in casa. De ce efectul vrajei disparuse? Oare pentru ca era luna plina? Nu cred ca asta era motivul. Sau poate pentru ca inca nu e suficient de puternica. Asta parea mai plauzibila. Ma dau si eu jos din masina si incep sa verific perimetrul. Nu parea sa fie cineva prin preajma sau prin casa. O aud cum urca si coboara in graba scarile casei si urc si eu pe balcon. O vad stand in mijlocul unui cerc facut din sare si lumanari si murmurand niste cuvinte pe care nu le inteleg. Ma asez pe pat si o privesc precaut. Stiam ca aceste vraji nu ii fac bine pentru ca sunt mult prea puternice pentru ea.

Simt un miros familiar si  imi intorc capul spre ea. Un firisor subtire de sange i se scurgea din nas. Nu! Am dat sa merg la ea insa zidul invizibil creat de sare ma bloca.

- Amy! strig. Amy!

Privirea mi se incetoseaza si incep sa clipesc mai des cu gandul ca imi voi reveni. Ma dau in spate si cad pe pat. Ochii mi se inchid si ma cufund in intuneric.

Imi deschid ochii si privesc in jur. Parea sa fiu intr-o camera semiintunecata. Ma ridic in picioare si incep sa ma invart. Nu parea sa fie cineva.

-  Bine ai venit, printule! se auzi o voce.

Doamne de cand nu mai auzisem acest apelativ. Trecusera atatia ani.

- Cine esti? Si de unde imi stii statutul?

- Prea multe intrebari. Esti aici pentru ca ti se ofera o sansa pe care nu toata lumea o primeste.

- Ce vrei sa spui?

- Ai sansa sa devii inapoi om.

Poftim? Cum se putea asta? Oare din cauza ca Amy ma intrebase daca imi doresc sa devin om? Nici macar nu apucasem sa reflectez asupra acestui lucru.

- Trebuie sa ma hotarasc acum?

- Da.

La naiba! Nu eram sigur de ceea ce-mi doresc. Amy nu era in siguranta in acest moment iar transformarea mea in om nu ar fi fost un avantaj. Dar ea isi dorea asta. O citisem in ochii ei. Of! Imi iau capul in maini. Nu stiam ce sa fac. Oare avea sa se supere foarte tare daca raman exact asa cum sunt?

- Nu pot lua nici o decizie, murmur.

- E foarte important sa iei o decizie. Iesirea ta depinde de decizia ta.

- Poftim? Daca refuz sa iau o hotarare raman aici?

- Da.

Perfect! Ma las pe jos si incep sa ma trag de par. Nu era cel mai bun moment ca sa ma las de partea mea supranaturala, asta era sigur. Poate Amy ma va ierta daca nu voi alege sa devin om. Ma ridic in picioare cu speranta ca voi mai primi vreo astfel de sansa altadata.

— M-am hotarat, spun si privesc in jur.
— Decizia ta este...

Imi simtem gatul foarte uscat iar cuvintele nu pareau ca vor sa iasa. " Te rog sa nu ma urasti pentru asta" spun in gand.

— Vreau sa raman asa cum sunt, spun si inghit nodul din gat.
— Esti sigur?
— Da.

Totul in jurul meu s-a cufundat in intuneric.

Amy POV

M-am cules cu greu de pe jos si am privit buimaca in jur. Lumanarile si sarea disparusera, iar Cristian era cazut pe pat. Ce se intamplase? Dau sa ma ridic si observ puncte rosii pe jos. Ma incrunt si imi duc mana fara sa vreau la nas. Sange. Oare vraja era prea puternica pentru mine? Merg la baie si ma spal. Revin in dormitor si ma asez langa Cristian.