Neprevazut

Partea 20

Am iesit amandoua de la curs si ne indreptam spre iesire cand ne-am intalnit cu Tony si Sam.

-Sper ca nu ai uitat ca azi e ziua lui Cristian, nu?spune Tony.

- Poftim? De ce mama ma-sii nu mi-ai spus?sar la el.

- Am crezut ca stii?se apara el.

- De unde naiba sa stiu? Nu are scris in frunte.

- Imi pare rau. Oricum nu vrea petrecere sau ceva maiestos. Dar chiar si asa nu va scapa de asta. Dupa mica voastra intalnire intoarceti-va la casa din padure. Poti veni si tu, spuse Tony si se uita la Camy.

- Vreti sa vin si eu?intreba ea incet.

- Da. Nu vad de ce nu.

- Bine. Ne vedem mai tarziu atunci, spun si ies din cladire.

O simt pe Camy in urma mea insa acum eram prea nervoasa ca sa imi pese. Era prea tarziu ca sa ma apuc sa ii caut ceva. Ni s-au intalnit privirile si am incercat sa ii zambesc. L-am zarit si pe Mike cativa pasi mai incolo, stand langa masina sa, vizibil emotionat.

-Buna iubito!ma intampina el si ma saruta.

- Buna, spun dupa ce ma desprind din sarut.

- Ce s-a intamplat?

- Imi vine sa va omor pe toti, spun si imi tugui buzele.

- De ce?ma intreaba el mirat. Ce am facut?

- Nimeni nu mi-a spus ca astazi este ziua ta si nu am apucat sa iti iau ceva.

- Asta era?spune el si izbucneste in ras. Uite, nu imi place sa imi fac ziua pentru ca...

Il vad ca ezita deci era ceva ce imi ascundea.

-Imi poti spune daca vrei sau poti sa mai astepti, ii spun in cele din urma.

- E in regula. Iti voi spune cand vom ajunge la destinatie, spune si zambeste usor.

- Ok.

Ma intorc sa o caut pe Camy insa nu o mai vad si nici masina lui Mike. Probabil o fi plecat. Cristian imi face semn sa urc iar eu il ascult. Poate ca nu puteam sa ghicesc ce gandeste insa tensiunea pe care o simteam intre noi imi lasa de inteles ca nu era ceva de care voia sa isi aduca aminte. Privesc tacuta pe geam la cladirile pe langa care treceam destul de repede si ma intrebam oare unde mergeam. Observ ca iesim din oras si ne indreptam spre plaja. Ce sa facem la ora asta pe plaja si pe vremea asta? Aleg sa nu il intreb nimic si astept sa vad ce ma asteapta la destinatia necunoscuta.

Dupa o ora observ ca intr-adevar ne apropiam de plaja. Din locul de unde parcasem se observa doar un pavilion frumos aranjat pe plaja. Incepeam sa am emotii cu privire la surpriza pregatita.

-Sa mergem, ma intrerupse el din ganduri.

- Sigur, spun usor. Stii, incep sa ma simt prost, spun in timp ce traversam faleza.

- De ce?

- E ziua ta. Eu ar fi trebuit sa te scot undeva.

- Nu te-a scos pentru ca e ziua mea. Nu am avut parte de o intalnire adevarata si voiam sa fie cat de cat perfect.

- Iti multumesc, spun si ma cuprinde, tragandu-ma langa el.

Vantul nu se simtea insa sunetul valurilor care se spargeau de mal imi invada urechile. Ma linistea. Mereu imi placuse marea. Vara o petreceam mereu la mare si mama se supara ca nu petreceam timpul cu ea. Am coborat pe plaja si nu m-am putut abtine sa nu ma descalt. Nisipul se simtea minunat sub talpile mele. Un zambet isi facu aparitia pe chipul meu si brusc ma simteam ca un copil. Cristian imi urmari cu atentie fiecare gest si am ramas uimita cand l-am vazut descaltat. Ne-am luat de mana si am pornit spre pavilion.