Neprevazut

Partea 18

Am inceput sa ma foiesc si am simtit pe cineva langa mine. Deschid ochii si dau peste chipul adormit a lui Cristian. Un zambet micut si-a facut prezenta pe chipul meu. Nu aveam prea des ocazia sa il vad dormind. Imi iau telefonul si ma uit la ora. Era 4 dimineata. Doamne, ce mult dormisem! Am mers pana la baie pentru ca aveam vezica plina, apoi am incercat sa adorm la loc insa fara succes.

Apoi mi-am amintit ca aveam un concurs de desen la care participam. Mi-am scos o foie si am inceput sa schitez cateva idei care imi navaleau prin minte. Dupa cateva minute avea schitele a 3 posibile tablouri, insa din cauza ca nu puteam sa ma concentrez nu am mai continuat. Am lasat foile pe masa si am iesit pe balcon.

Aerul rece al diminetii imi trezi toate simturile. Imi venea greu sa cred ca Cristian m-ar rani vreodata. Adica, suntem suflete pereche ceea ce inseamna ca trebuie sa ne protejam si sa ne iubim. M-am lasat intr-un fotoliu si mi-am ridicat privirea spre cer. Era minunat ce culori capata cand incepea sa rasara soarele.

-Esti bine?

Am tresarit violent la auzul vocii lui Cristian.

-M-ai speriat, spun si incerc sa-mi reglez respiratia. Da. Nu mai puteam sa dorm.

-Ai adormit foarte repede, spune si chicoteste. Dupa cateva minute mi-am dat seama ca vorbeam singur.

- Imi cer scuze, spun si zambesc. Acele vraji m-au epuizat.

- Asta pentru ca a fost prima data, spune si se aseaza in fata mea. Saptamana viitoare sunt sigur ca va fi mai bine.

- Asa sper.

- M-ai speriat ingrozitor. Am crezut ca ai patit ceva sau ca iti face cineva ceva.

- Nu am vrut sa te sperii. Nu am stiut ca te afecteaza ceea ce fac.

- Ma afecteaza tot ce faci si ce nu faci. Uite, stiu ca stramosii mei nu au fost prea intelegatori cu cei ca tine, dar asta nu inseamna ca si eu sunt la fel. Imi place te tine si nu ti-as face rau niciodata.

- Pentru o clipa am crezut...

- Imi pare rau daca ti-am lasat tie si celorlalti aceasta impresie. Eram pur si simplu frustrat.

- Ma bucur ca esti de partea mea, spun si il sarut.

-Dragut desenul, apropo, spune Cristian.

-Mersi, spun si il privesc.

Inca era somnoros deci abia se trezise. Arata adorabil.

-Ma speriasem cand nu te-am gasit in pat, spuse el si veni langa mine.

-Scuze. Nu am vrut sa te trezesc. Dormeai asa de frumos.

-Si, ce faci aici asa de dimineata?

-Mi-am adus aminte ca am si o viata, si aceea de studenta la arte. Am un tablou despre toamna de facut.

-Romania?ma intreaba si face semn spre plansa.

-Da. De unde stii?

-Am fost si eu candva pe acolo. E mirific.

-Asa e. Chiar mi-e dor de casa de acolo.

- Am putea merge oricand acolo, spune si imi zambeste.

-Mda. Prefer sa merg pe cale normala, spun si ii ciufulesc parul.

Isi lipeste usor buzele de ale mele si ma saruta. Imi bag mainile in parul lui si adancesc sarutul. Imi simt corpul ridicat si asezat pe ceva moale. Ma desprind din sarut si observ ca eram in camera.

-Era cam racoare afara pentru tine, spune el si ma saruta din nou.

Mi-am infasurat picioarele in jurul lui si mainile ii mangaiau spatele. Mainile lui imi cuprinsera fundul si il strangea usor. Inimile noastre bateau la unison iar gurile noastre aproape ca se devorau. Niciodata nu sarutasem asa de salbatic pe cineva. Mi-am simtit gura eliberata si gatul asaltat. Dumnezeule, tot corpul imi era strabatut de milioane de senzatii. Si culmea era ca imi placea cum facea sa ma simt. Mi-am infipt unghiile in pielea lui si am auzit un marait din partea lui.