Neprevazut

Partea 16

- Ce naiba se intampla? il intreb nervoasa.

El continua sa se agite cu mainile in cap prin bucatarie.

- Tocmai mi-am dat seama ca nu esti ce am zis noi ca esti si de ce sta Cristian in jurul tau, spune si se opreste in fata mea.

Privirea lui era una aproape speriata si emotiile sale transmiteau teama si ingrijorare. Si nu era nevoie sa le simt ca sa imi dau seama.

- Nu inteleg.

- Cei ca tine sunt un pericol pentru vampiri. Le anulati o parte din puterile supranaturale si ii transformati partial in oameni. De aceea, cei din neamul tau au fost vanati de-a lungul timpului.

- Poftim? Crezi ca Cristian m-ar omora? intreb si simt cum vocea imi piere.

Imi simteam inima grea si imi venea sa plang. Nu voiam sa cred ca el mi-ar face rau. Il iubeam nespus de mult si as fi devastata daca ar fi asa.

- Nu stiu ce sa zic. Nu prea am mai vorbit zilele astea. A fost foarte retras. Tot ce pot sa iti spun e sa ai grija. Mai ales daca l-ai invitat in casa.

- Nu stiu ce sa fac, spun si ma las jos langa perete. Sunt derutata. Mama a murit mult prea repede si nu am nici cel mai mic habar despre cum sa controlez toata treaba asta.

- Pot incerca eu sa te ajut cu toate ca nici eu nu prea stiu.

- Iti multumesc. Ma poti ajuta tinandu-l pe Cristian la distanta de mine. Nu pot citi cartile de la mama cu el in preajma. S-ar prinde.

- Am sa incerc.

- Iti multumesc, spun si imi ridic privirea spre el. Si, te rog, nu mai spune la nimeni despre mine.

- Iti promit, spune el si imi ofera mana ca sa ma ridic. O fi Cristian prietenul  meu, dar daca ar fi sa aleg intre tine si el, te-as alege pe tine.

- De ce? il intreb dupa ce ma ridic.

- Imi esti mai apropiata ca el. Cristian nu mai e om si, uneori, e cam greu sa stai cu el. Se controleaza destul de bine insa are momente cand isi pierde controlul si atunci nu prea e bine sa stai in preajma lui.

- Te-ai confruntat vreodata cu el?

- Da. Bineinteles ca am castigat insa nu a fost usor. Cateva nopti am dormit cu spaima in mine, spune si ii scapa un ras scurt. Nu ne-am ranit cu adevarat niciodata. Mike face exceptie.

- Eu  nu vreau sa-i fac rau, spun incet.

- Stiu. Si cred ca si el stie asta. Hai sa-l urmarim zilele astea si sa vedem cum evolueaza, spune si imi zambeste slab.

- Bine.

- Inainte sa dezghet timpul, daca te intreaba ceva, spune-i ca e ceva secret. Vine ziua lui asa ca nu ar fi greu de crezut.

- Ok.

Spune ceva si in scurt timp aud usa de la bucatarie deschizandu-se si pe ea intrand Sam.

- Deci asa ramane? ma intreaba.

- Perfect, raspund si zambesc.

- Despre ce tot vorbiti voi acolo? intreba Sam si isi miji ochii la noi.

- Despre ziua lui Cristian, spune Tony.

- Aaaa, da. Aproape ca am uitat de ea. Sansa perfecta sa ma razbun, spune si iese frecandu-si palmele.

- Despre ce vorbeste? il intreb pe Tony confuza.

- Conturi mai vechi nereglate, spune si iese si el din bucatarie razand.