Regina din Manhattan-Volumul1✓

Capitolul 6

        Trebuie sa rezist, trebuie sa traiesc!  Isi spunea Jason in timp ce se trezea incet din anestezie. Operatia fusese un succes, iar sansele ca el sa traiasca crescusera considerabil. Pe holul anost al spitalului erau Dakota si Max stand cu sufletul la gura si asteptand medicul sa le spuna cum se simtea pacientul. Nu puteau totusi sa-si ascunda ingrijorarea fata de Amanda. Era trei dimineata si nu mai auzisera nimic de ea. Avea telefonul inchis. Pe fetele celor doi se citea nelinistea. In capatul holului un barbat in halat alb de vreo patruzeci de ani isi face aparitia. Avea o pozitie impunatoare si studia o foaie de hartie uitandu-se pe sub ochelarii de vedere pe care ii avea asezati  pe varful nasului. In piept avea un ecuson micut pe care scria "Doctorul Forth, medic chirurg."

  

-Sunteti familia domnului Cole? intreba doctorul ridicandu-si capul pentru a o privi pe Dakota.

-Nu suntem rude, dar suntem persoanele cu care a locuit in ultima perioada.

      Doctorul ii privi ciudat pe cei doi aruncadu-le o privire de superioritate apoi incepu sa scotoceasca printre documentele pe care le avea in mana. Extrase o foaie din teanc si aranjandu-si ochelarii incepu sa citeasca:

-Domnul Jason Cole a ajuns la spital in stare grava in urma unei impuscaturi. I s-au dat putine sanse de supravietuire, dar dupa interventia chirurgicala care a fost un succes sansele acestuia au crescut. O sa il puteti vedea dupa ce iese de la Terapie Intensiva.

-Multumim multu domnule doctor, adauga Max in timp ce isi ridica haina de pe scaun pentru a o inveli pe Dakota.

    Doctorul inclina din cap si isi continua drumult spre alti doi pacienti care il asteptau cu sufletul la gura. Fericita din cale-afara din cauza vesti pe care tocmai o primise Dakota incerca din nou sa o sune pe Amanda pentru a-i da vestea, insa la fel ca si pana acum telefonul ei era inchis. Era ora pantru dimineata si ea nu era de gasit.

   Amanda invarti cheia in usa apartamentului. Avea ochii umflati de la atata plans si firisoare subtiri de sange inca ii acopereau mainile. Nu se mai putea gandi la nimic acum, tot ce vroia sa faca era sa-i salveze viata lui Jason. Stia foarte bine ca ar lasa oameni periculosi sa scape insa nu-si putea asuma riscul ca alte persoane dragi ei sa moara. Pe ultima scrisoare primita i se mai spunea ca trebuia sa mearga la marginea orasului la ora cinci jumate dimineata avand la ea plicul din seif.

   Deschise incet usa si intra inauntru. Totul era la fel ca ultima data cand pusese piciorul aici, atunci cand il intalnise pe Jason. Atunci fusese o femeie cu capul pe umeri, o femeie puternica care se juca cu oricine asa cum vroia ea. Acum era o femeie cu inima zdrobita, cu parul si machiajul neglijent, o femeie care pierduse mult prea mult, o femeie manipulata de minciuni si uneltiri. Stia clar ce avea de facut asa ca se indrepta spre baie. Pe margina cazii se afla aruncat neglijent un prosop mov cu alb, Amanda isi aminti ziua in care ea si Octavio s-au plimbat prin toate magazinele pentru a-si cumpara cele necesare pentru apartament. Seiful se afla in spatele oglinzii, oglinda care era mult prea frumoasa pentru a o sparge asa ca Amanda prefera sa o i-a frumos jos. Exact cum era specificat si in CD acolo era un mic seif. Amanda introduse rapid cifrul si scose de acolo un plic plin cu documente. Il baga in geata si se uita la ceas, era ora cinci fara zece dimineata. Trebuia sa se grabeasca daca vroia sa ajunga la timp.

  Isi sterse lacrimile si se indrepta spre iesire. Era prima data dupa mult timp in care trebuia sa-si conduca singura masina. Avea demult carnet de conducere insa toti apropiatii ei au considerat ca e mai bine sa aibe un sofer, ii placea prea mult viteza. Cobori in graba scarile si se urca in masina, avea mult de condus si trebuia sa ajunga in timp record. Baga cheia in contact si apasa hotarata pe acceleratie, nimic nu o putea opri acum. Inca nu reusise sa-si opreasca in totalitate lacrimile, inca o durea mult prea tare tot ce se intamplase in ultimul timp. Pana acum se simtise vinovata de moartea barbatului pe care l-a iubit insa acum era doar o victima a minciunilor lui, chiar daca intentia lui a fost sa o protejeze. Era aproape ora stabilita, iar Amanda mai avea putin pana sa ajunga. Oare o sa mai scap cu viata? Adica presupun ca nu o sa scap cu una cu doua, isi spunea ea. Prin parbriz se zarea iesirea din New-York, era la marginea orasului. Aici nimeni nu o putea auzi si nimeni nu o putea salva.

  Isi lua plicul cu documentele si cobori din masina. In drept cu soseaua se afla o poteca micuta pe care Amanda trebuia sa o urmeze. Isi sterse pentru ultima oara lacrimile, isi incuie masina si merse inainte. Dupa ce merse cativa metri zari doua masini negre si luxoase. In fata lor erau doi barbati bine facuti pe care nu-i cunostea.

-Apropie-te domnisoara Clarke, ii spuse razand unul din ei in timp ce celalalt afisa un zambet malitios.

-Am aici plicul pe care l-ati cerut, dar mai intai vreau sa stiu cum a-ti putut face atata rau. Cum a-ti putut ameninta oamenii pe care ii iubesc cu moartea? si cum a-ti putut impusca un om? striga Amanda in timp ce se apropia de ei fara frica.

-Daca ne dadeai plicul de la inceput s-ar fi putut evita toate astea! exclama celalalt barbat facand pasi spre Amanda.

-O sa va dau asta, dar vreau mai intai sa stiu cine e in spatele mizeriei asteia, spune-ti sa iasa din masina.

   Cand zarise pentru prima data masinile Amanda vazu intr-una din ele o silueta de barbat asa ca isi dadu seama din prima ca cei doi erau doar niste papusi. Presupunea ca cel care se ascundea era cel despre care Octavio o avertizase si a carui indentitate incerca sa o descopere.

-Sefu femeia vrea sa va vada, striga unul dintre ei in timp ce ciocanea discret in geamul fumuriu al masinii.

   Usa masinii se deschise, iar din ea iesi un barbat, un apropiat al ei exact asa cum era de asteptat. Amanda incremenii si se prabusi in genunchi pe iarba rece a diminetii. Lacrimi incarcate cu o durere imensa ii curgeau pe obraji, fusese tradata mult prea mult si era de nesuportat. Gasi forta in final si se ridica in picioare aruncand plicul langa masina.

-Cum ai putut nenorocitule? Cum ai putut sa-mi faci una ca asta mie si lui Octavio? Sarpe veninos ce esti tot ce ai vrut au fost banii, striga Amanda privindu-l cu o ura de nedescris.

-Intr-o lume egoista doar egoisii reusesc, Amanda. Tu si Octavio a-ti fost pionii mei intr-un mare joc de sah. Insa fara sa-si dea seama, Octavio a adunat o gramada de dovezi impotriva unui om pe care eu il ghidam din umbra.

-Edvin nenorocitule te-ai considerat un tata! Am crezut ca ma ajuti in consiliu si tot ce ai facut a fost sa uneltesti pe la spatele meu. 

-Destul cu vorbaria! Legati-o baieti!