Regina din Manhattan-Volumul1✓

Capitolul 26

     Soarele verii lumina intreg parcul in care Amanda si Vladimir se plimbau de dimineata. Zambeau si priveau cu optimism fiecare persoana care le iesea in cale. Se parea ca timpul in care tristetea o invaluise pe Amanda, trecuse demult. Se afla in Paris de doar noua luni si deja i se parea ca e cea mai frumoasa perioada a vietii ei. Afacerile mergeau struna, mai bine ca niciodata, iar pe plan sentimental putea spune acelasi lucru. Singurul lucru negativ era ca inca nu gasise nici o pista in legatura ca mama ei biologica si asta o facea sa-si piarda speranta ca o va mai gasi vreodata. Totusi se bucura la gandul ca acea femeie este in viata, ca nu a cazut prada vicleniei Rosaliei Clarke.

    Le trimitea parintilor ei din Los Angeles cate un mesaj in fiecare saptamana in care le povestea cum mai e viata ei. Nu vroia sa-i faca sa sufere, dar cel mai bine pentru toata lumea era ca ea sa pastreze distanta o vreme.

  In urma celor doi, catelusul Maxi venea si el la fel de bucuros ca stapana lui. Amanda nu se mai dezlipea de el din ziua in care l-a adus acasa. Oriunde mergea ea, mergea si el, sau in cel mai nefericit caz statea acasa la Vladimir cand ea era la intalnirile oficiale de afaceri. Asezandu-se pe o banca din lemn, Amanda il privi pe Vladimir cu o zambet larg pe fata.

-Mi-ai schimbat viata, stii nu-i asa? i se adresa ea intinzandu-i mana, iar acesta se aseza langa ea.

-Si tu pe a mea. Esti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat, Amanda, spuse el privind-o si strangandu-i mana.

   Telefonul din geanta Amandei incepu sa sune, intrerupand momentul celor doi. Eddard era cel care o sunase, asa ca femeia decise sa nu raspunda.

-Era tata...replica Amanda tragand aer in piept.

-Suna-l inapoi, are nevoie poate doar sa-ti auda vocea. E timpul sa te confrunti cu realitatea Amanda, nu e necesar sa mai fugi de nimic. Sunt alaturi de tine.

  Amanda il privi doar pret de cateva secunde, apoi intelese ca are dreptate. Apuca telefonul din geanta si isi suna numaidecat tatal. De cealalta parte, Eddard raspunse ingrijorat.

-Amanda draga mea... insfarsit reusesc sa vorbesc cu tine.

-Te-am sunat sa iti spun ca sunt bine, nu ai de ce sa-ti faci griji.

-Amanda...e vorba de Jason.

   La auzul acelui nume Amanda incepu sa inspire greoi. Isi mari ochii evitand sa-l priveasca pe Vladimir.

-Tata sti foarte bine ce nu-mi mai pasa, sunt cu...

-Stiu draga mea, i-o taie el scurt. Ma gandeam doar ca ai vrea sa sti ca Jason e in coma profunda de doua luni.

   Corpul Amandei isi pierdu echilibrul in cateva secunde. Ochii ei se umplura de lacrimi si parca nu era nimic in jurul ei, sau in tot universul, care s-o aline.

-Ce s-a intamplat? tipa ea facand abstract de tot ce e in jurul ei, inclusiv de Vladimir.

-El...Jason a fost cel care ti-a donat un rinichi dupa accident. In urma cu doua luni a fost impuscat in timp ce se plimba noaptea pe strada. Avand multiple daune din trecut, corpul lui a cedat. Doctorii nu-i dau prea mult sanse. Am vrut doar sa fi la curent.

   Amanda incerca sa se calmeze insa nu reusi. Primul lucru care-i veni in cap era intoarcerea in Los Angeles. Toate sentimentele reprimate s-au intors deodata insutit.

-Tata rezervami un bilet de avion. Vin acasa cu primul zbor.

    Femeia inchise telefonul apoi se intoarse spre Vladimir. Nu vroia sa-l piarda, dar trebuia sa se intoarca acasa.

-Jason a fost impuscat si e in coma de doua luni. Trebuie sa ma intorc, imi pare rau.

-Nu trebuia sa iti ceri scuze iubito, raspunse el, vom merge amandoi si vom sta cat e nevoie, pana ne asiguram ca totul e in regula.

  Amanda zambi. Nu se astepta ca iubitul ei sa fie de acord cu toate astea. Totusi, Vladimir era constient ca Amanda isi va revedea fostul iubit, cel pentru care a avut un ocean de sentimente.

                                                                           ******

 Avionul era gata sa aterizeze in Los Angeles. Amanda luase primul zbor impreuna cu Vladimir, insa chiar daca il avea alturi era cuprinsa de frica. Nu se putea gandi decat ca toata durerea pe care o lasase aici si de care incercase sa fuga va reveni brusc ca o furtuna. Se invinovatea pentru situatia in care era Jason, daca nu i-ar fi donat un rinichi si daca nu ar fi fost impuscat pentru ea acum corpul sau ar fi putut rezista. Ranile ei erau la fel de profunde, si pe masura ce se apropia de aeroport incepeau sa sangereze din ce in ce mai tare. Crezuse ca-l uitase pe Jason si tot ce simtise pentru el s-a spulberat, insa nu era deloc asa. Il iubea pe Vladimir, dar il iubea incontestabil si pe Jason. Adevarul era ca il iubise din prima clipa in care il vazuse. El a fost cel care a scoso din "intunericul" in care se aflase si a facut-o sa iubeasca din nou. Intre ei a fost si va fi intotdeauna o dragoste ce te consuma, ceva ce nu poate fi explicat si nici exemplificat, ceva ce te poate scoate din cel mai negru si sumbru cosmar. Asemenea iubire nu se uita niciodata si nici nu poate fi simtita a doua oara.

-Amanda am ajuns, spuse Vladimir dandu-si seama ca au aterizat.

 Amanda il privi bulversata incercand sa se treazeasca din visat.

-Mi-am dat seama, se scuza ea indiferenta. Sa mergem, vreau sa scap odata de toate astea si sa ma intorc in Paris.

  In aeroport sotii Clarke asteptau cu sufletul la gura. Priveau in stanga si-n dreapta incercand sa-si repereze fiica, iar intr-un final asta se intampla. Amanda si Vladimir se indreptau spre ei obositi si cu cateva bagaje in urma lor. Eddard inghiti in sec simtindu-si lacrimile calde pe obraji. Vazandu-l, Amanda uita toata ura pe care i-o purtase pana acum. Isi iubise tatal nespus de mult si cand plecase in Paris crezuse ca nu-l va ma iubi niciodata la fel insa nimic nu se schimbase. Dorul de a-l strange in brate era mult mai puternic decat orice rachiuna pe care o avea impelmentata in suflet.

-Fetita mea draga, oh Amanda insfarsit te-ai intors.

  Amanda nu scose nici un cuvant. Isi lasa bagajele pe jos si alerga ca un copil in bratele tatalui ei. Toata durerea pe care o reprimase timp de atatea luni isi croi drum afara. Incepu sa planga, acolo in aeroport in vazul catorva persoane, acolo in bratele tatalui ei. Tot ce-si mai dorea acum era sa-l vada pe el, sa-l stranga in brate pe Jason!

*************************************************************************************************

Heeei dragilor, am revenit! Azi am vazut din intamplare ca Regina din Manhattan era prin randul cartilor "RECOMANDATE" de Wattpad si chiar m-am bucurat foarte tare. Vreau totusi sa va anunt ca romanul va fi editat, scris cu diacritice, finisat si perfectionat in curand. Vreau sa fac asta in vacanta pentru ca in timpul scolii nu prea am timp pentru o asa munca laborioasa. Oricum va mai anunt eu ce si cum, pana una alta va astept parerea :*