Regina din Manhattan-Volumul1✓

Capitolul 7

       Amanda se simtea ametita si capul o durea ingrozitor. Incerca sa-si deschida ochii insa constata ca era legata, nu putea sa vada nimic. Ultimul lucru pe care si-l amintea era imaginea celor doi barbati care s-au apropiat de ea si dupa cum presupunea, au lovit-o lasand-o inconstienta. Auzea motorul unei masini si suspinele unei fete ce se afla langa ea. Pe fundal se auzea si vocea lui Edvin, a celor doi barbati si vocea unei alte femei. Incerca sa se miste insa locul era mult prea stramt, isi misca putin piciorul si atinsa o alta persoana.

-Mai e cineva aici? spuse Amanda in soapta in timp ce incerca sa-si ascunda panica din voce.

-Sunt...sunt Elisa, raspunse cu o voce subtire de copil o fetita. Sunt foarte speriata, vreau sa ma intorc la familia mea.

-Stai linistita Elisa, o sa scapam cumva de aici. Numele meu este Amanda Clarke si iti promit ca ticalosii astia o sa plateasca. Acum, sti cumva unde ne duc?

-Nu stiu...stiu doar ca ne-au bagat intr-un portbagaj si au zis ca o sa calatorim departe.

     Sunetul motorului inceta, masina ajunse probabil la destinatie credeau cele doua. Se auzi o usa deschizandu-se apoi urmara pasii. Cineva deschise portbagajul, iar Amanda putea simti cum cineva o priveste. Bratul incepu sa o doara, cineva o strangea puternic in timp ce o scotea din portbagaj. Stransoarea din jurul ochilor disparu. Amanda deschise ochii insa din instinct isi puse mana la ochi, lumina o deranja poate pentru ca statuse prea mult in intuneric. 

   In fata ei erau cei doi barbati cu care era obisnuita. Ceea ce nu-i era cunoscut era o femeie blonda, inalta si bine imbracata cu o rochie mulata scurta si rosie care lucea puternic in lumina diminetii. Avea la gat un colier cu diamante, cercei asortati si niste tocuri si mai inalte decat cele pe care le purta ea. Avea o fizionomie destul de frumoasa cu ochi mari si verzi, bune voluminoase si un nas mic. Era machiata foarte atent si foarte ingrijit, nu era orice fel de persoana. Incerca sa-si miste bratele insa era legata foarte strans, abea ca-i circula sangele gandea ea.

-Cine mai esti si tu? Ma intreb cum de nu ai cearcane, nu te mustra constiinta noaptea cand iti pui capul pe perna nemernica ce esti? 

     Pe chipul Amandei se citea furia, o privea pe blonda din fata ei cu o ura imensa, ar fi plesnito destul de tare daca nu era legata. Femeia din fata ei statea calma fara sa miste vreun deget cand dintr-o data isi ridica mana dreapta si o lipi de fata Amandei apoi incepu sa rada isteric.

-Ai impresia ca ma poti infrunta "regino"? In fata mea nu esti mai mult decat o viitoare prostitoata. Poate in Manhattan erai o vedeta insa in locul in care ajungi nimeni nu o cunoaste pe Amanda Clarke, sau mai bine spus pe Vanessa Spellman, spuse femeia in timp ce-si aranja parul lung si blond afisand in continuare un zambet aproape malefic. 

   Furia Amandei crescuse mult peste limite. Era rosie ca focul la fata si mai ca nu-i dadeau lacrimile cand se vedea atat de neajutorata in fata unei persoane. Privi cateva clipe in pamant incercand sa-si revina dupa palma pe care o primise apoi isi privi dusmanul direct in ochi. E numai vina ta Octavio, ca am ajuns aici, ca sunt umilita. Imi doresc sa nu te fi cunoscut niciodata. Dar asta e ultima data cand Amanda Clarke a privit in jos, nu o sa mai arat frica si sentimente nici in momentul mortii, isi spuse ea in gand apoi facu un pas in fata spre blonda. Cei doi barbati se repezira sa scoata pistoalele insa blonda le facu semn sa se opreasca.

-Vanessa Spellman? Daca tot vrei sa-mi schimbi identitatea si sa ma faci prostitoata macar trebuia sa ma lasi pe mine sa-mi aleg numele fals. Asculta bine aici imitatie esuata de papusa Barbie ce esti niciodata nu o sa ma distrugi pe mine. Intr-o zi voi scapa si te voi face sa platesti sau voi muri incercand. 

-Asta imi suna a provocare "regino" si apropo eu sunt Blake. Baieti luati-le si duceti-le in apartament. Diseara, de cum apune soarele pornim spre Elvetia. Eu am treaba acum, ma intorc peste o ora. Pazitile cum trebuie, spuse blonda apoi se indrepta spre o masina parcata langa cea cu care venise.

     La ordinul lui Blake, Amanda si Elisa au fost strecurate in cladirea de langa locul unde parcasera. Era un cartier rau famat, iar masina era parcata intr-un loc izolat unde rapitorii stiau ca nu trece nimeni. Amanda nu inceta sa se intrebe unde este nemernicul de Edvin, ii auzise vocea in masina insa nu-l vazu nicaieri. 

-Nu mai planga Elisa, o sa am eu grija de tine, o incuraja Amanda pe adolescenta in timp ce barbatii le impingeau sa urce scarile.

-Incerc Amanda, vreau sa fiu la fel de curajoasa ca si tine, spuse fata cu lacrimi in ochi.

   Elisa era o fata cu parul blond si ochi mari si verzi. Nu era foarte inalta insa era slabuta si foarte, foarte frumoasa. Trasaturile ei aparte o scoteau in evidenta in multime. Purta o bluza subtire si o pereche de blugi boyfriend, iar in picioare o pereche de adidasi. 

   Dupa multe scari urcate s-au oprit in fata unei usi maro deschis cu o placuta pe care scria "Camera 36". Unul dintre barbati scote o cheie din buzunar in timp ce celalalt tinea pistolul la tampla Elisei, stia ca nu as risca viata unei fete ca sa scap. Usa se deschise, iar cei doi ne impinsera inauntru.

-Veti sta aici pana diseara, nu incercati ceva pentru ca noi suntem cu ochii pe voi.

   Cele doua intra inauntru, iar in urma lor se auzi sunetul facut de cheie in timp ce usa era incuiata. Probabil aceasta camera sau acest bloc era facut special pentru fetele rapite. Camera nu avea geamuri iar pe scara blocului nu era nici un locuitor care sa se plimbe, sa urce si sa coboare. 

-Nu-ti fa griji Elisa, totul o sa fie bine. O sa iesim noi cumva din asta, i se adresa Amanda fetei in timp ce se aseza pe patul micut acoperit cu asternuturi rosi din mijlocul camerei.

-As vrea sa fi avut o mama ca tine Amanda, m-ai incurajat mai mult decat a facut-o cineva in intreaga mea viata.

-Dar unde sunt parintii tai? Dupa hainele pe care le porti nu mi se pare ca locuiesti pe strazi sau ca ai parinti saraci.

   Amanda avea dreptate. Hainele pe care le purta fata erau fara doar si poate de firma, iar putinele bijuteri pe care le avea erau de mare valoare.

-Parintii mei erau oameni de afaceri in Los Angeles. Intr-o zi cladirea in care se aflau pentru a face o donatie a luat foc, amandoi au murit acolo. Mama si tata proveneau dintr-un centru de plasament asa ca nu am alte rude. La fel ca ei am ajuns si eu acolo, insa mi s-a permis sa-mi iau hainele de acasa si cateva lucrusoare. 

-Imi pare rau sa aud asta, sincere condoleante.

-In orice caz cat timp au trait m-au ignorat complet. Probabil nu stiau cum e sa fi parinte...

    Dupa povestea trista a Elisei acesta se aseza pe celalalt pat, cu asternuturi bej de aceasta data. Curioasa din fire Amanda se ridica si incepu sa scotoceasca prin serta in speranta ca va gasi ceva. Cand deschise un sertaras de la dulapiorul de pe peretele din stanga ramase inmarmurita. Inauntru era o poza cu Blake si...Octavio.

***********************************************************************************************

Sper sa va placa si astept cat mai multe pareri. Ador sa le citesc chiar daca sunt criticata asa ca va rog indrazniti. Lectura placuta :*