Regina din Manhattan-Volumul1✓

Capitolul 14

    Lacrimile curgeau siroaie pe obrajii imbujorati ai Amandei. Isi infigea unghiile in podul palmei sperand ca o sa se opreasca din plans. Imaginea cu Jason si partenera lui ii pangareau gandurile. Ar fi vrut sa-si poata puna sentimentele pentru acel barbat intr-un glob de cristal pe care sa-l sparga apoi in mii de bucati.
    Se aseza pe o banga laturalnica dint-un parc. Isi atinse burtica mangaind-o incet. Ce sa fac cu tine micutule? Nu vreau sa te condamn la o viata alaturi de o persoana ca mine, isi spunea Amanda. Isi sterse lacrimile si se ridica in picioare. Putea la fel de bine sa-l uite pe Jason in loc sa-si planga de mila. Nu mai vroia sa auda nimic de el, sa fie fericit cu alegerea facuta. Insa ea nu vroia sa creasca un copil. Nu era pregatita sa faca asta.
    Isi scoase telefonul din geanta. Pe ecran erau afisate patru apeluri nepreluate de la Jason. Amanda le ignora, apoi isi chema un taxi. Nu dura mult si o masina galbena ii opri la picioare. La volan un batranel politicos si carunt tinea in mana un inhalator pentru cei cu probleme respiratorii.

-Acela e un inhalator pentru astm? Intreba Amanda privind nostalgica tubul verzui din mana batranului.
-Ma scuzati domnisoara. Dureaza doar o clipa apoi o sa pornesc.
-Nu-i nimic, e in regula.

    Amanda isi aminte pe loc de Elisa, fata cu astm care isi sacrificase viata ca o salveze pe a ei. Fata care avuse ghinionul de a ajunge pe mainile lui Blake alaturi de ea. Ii datora totul acelei fiinte, nereusind sa treaca nici pana acum cu adevarat peste moartea ei. Avea de gand sa o adopte, insa soarta ii juca feste. Poate ca ma voi descurca pana la urma sa-mi cresc copilui. O sa-i dau numele Elisa in speranta ca o sa fie la fel de curajoasa ca ea. Gandurile Amandei fura intrerupte cand masina opri in fata casei. Ii plati batranelului apoi coborî.
     Luminile in camera de zi erau inca aprinse, ceea ce era ciudat avand in vedere ca era patru dimineata. Amanda intra cu mare grija in casa. Aventurile prin care trecuse au invatat-o sa fie mai precauta. Se uita pe furis, de dupa peretele de marmura, sa vada cine se afla in incapere. Pe sofaua rosie brodata cu fire aurii statea Octavio sorbind tactiocos dintr-o ceasca cu ceai.
     Sacoul sau negru perfect calcat era asezat langa el. Camasa alba se aseza perfect pe corpul sau bine lucrat. Iritata de prezenta lui aici, Amanda intra in incapere pozitionandu-se in fata lui. Cu o mana in sold si privindu-l insisestent nu se putea gandi decat la vestea pe care avea sa i-o dea.

-Cum a fost in Filipine? intreba Amanda asezandu-se langa el.
-Afacerile au mers bine, mi-ar fi placut sa fi si tu acolo.
-Octavio...trebuie sa auzi ceva, ofta Amanda apoi trase puternic aer in piept luandu-si inima in dinti.
-Ce este? Intreba Octavio citind nervozitatea pe chipul frumoasei femei de langa el.
-Sunt...sunt insarcinata Octavio, spuse apoi privi in jos. E copilul lui Jason, ma gandeam ca ar trebui sa sti.
 
    Octavio isi intoarce privirea pentru o secunda si isi pune mainile in cap. Amanda vru sa-l atinga insa barbatul se indeparta incet. Isi dorise mereu o familie cu ea, iar acum altul avea parte de asta. Dupa cateva secunde de respiro Octavio se intoarce din nou spre ea asezandu-si mainile peste ale ei.

-El stie? intreba serios privind in continuare insistent.
-Am vrut sa-i spun doar ca si-a refacut deja viata cu altcineva. Asta e copilul meu si doar al meu, nu vreau sa-l pun nimanui in carca.
-Sunt socat si recunosc ca mi-as fi dorit sa fie copilul meu insa la fel cum te iubesc pe tine voi iubi si aceasta comoara mica.

      Cuvintele lui Octavio ii ungeau inima Amandei alinand durerea provocata de Jason. Poate ca gresise respingandu-l pe Octavio. El fusese mare ei iubire, sa fi fost Jason doar o simpla distragere?

-Multumesc Octavio, e bine sa stiu ca  esti langa mine.

     Fara sa-i raspunda Octavio se apropie de ea mutandu-si mainile pe talia Amandei. Vru s-o sarute insa atunci se izbi de un refuz.

-E mai bine sa pleci acum. O sa vorbim maine mai multe, raspunse femeia avansurilor lui.
-La naiba Amanda...vreau sa-ti simt din nou buzele.
-Uite cum facem, iti dau a doua sansa Octavio. Trec maine pe la tine sa petrecem timp impreuna.

     Octavio zambii multumit apoi o saruta pe frunte. Imbraca sacoul negru si se indrepta spre iesire. Ramasa singura Amanda izbucnii din nou in plans. Nu-si putea imaginea cand va reusi sa fie si ea fericita. Daca pana acum nu-si dorise un copil, acum abea astepta sa se nasca. Acea fiinta va fi doar a ei. Nu o va trada si o va iubi neconditionat asa cum isi dorea. 

                                                                                          **

  Stropii reci de toamna tarzie se prelingeau pe ferestrele camerei unde Amanda imbraca un costum din trei piese pentru birou.  Azi trebuia sa se intalneasca cu Octavio si vroia sa-i faca o surpriza. Avea de gand sa arate impecabil. Cobori scarile accesorizandu-si tinuta cu o geanta neagra. Consiliul firmei au inceput s-o sune in mod isteric inca de la ora opt dimineata insa Amanda a decis cu vehementa sa-i ignore. Acum trebuia sa se duca la firme si sa dea nas in nas cu toti. Nu-si dorea asta insa era ceva necesar, ceva ce trebuia sa rezolve urgent. 

  Se urca in limuzina. Pe bancheta statea asezata ca de obicei o sticla de sampanie. Se uita insistent la sticla apoi privi in jos. O sa trec pe sucuri naturale de acum inainte, gandi ea zambind involuntar.  Max tusea incontrolabil inca de la pornire. Parea slabit si fara vlaga asa ca Amanda incepu cu mustrarea.

-Trebuia sa iti iei liber azi, m-as fi descurcat si cu un taxi, spuse Amanda privindu-si soferul prin sticla imaculata ce o separa de acesta.

-Sunt bine domnisoara Amanda, am racit putin. Stiti cum este cu anoatimpul asta, sunt viroze peste tot, iar eu nu sunt indestructibil, a replicat Max zambind fortat in timp ce se uita atent la drum.

 Hotarata sa-l duca la un doctor Amanda se retrase in cele din urma. Se intinse relaxata pe bancheta comoda a limuzinei aruncand o privire retrospecta asupra a tot ce i se intamplase in ultima perioada. 

 Ochii lui Max se incetosara brusc, iar simtul echilibrului il parasi. Nu-si simtea mainile si nu avea nici un control asupra vehiculului. Nu mult dura pana cand intra pe contrasens intr-o coliziune directa cu un alt autoturism. Impactul frontal fu atat de puternic incat ambele masini erau distruse aproape in intregime. Amanda zacea plina de sange, prinsa intre fiarele masinii.

*****************************************************************************************************

Hei hei uite si next-ul. Sper ca nu v-am facut sa asteptati prea mult, anyway abea astept sa va aud parerile. Vreau sa vad ce credeti voi ca se va intampla mai departe. Lectura placuta :*