Regina din Manhattan-Volumul1✓

Capitolul 16

      Ochii ei albastrii straluceau in intuneric. Rezemata de masina lui Octavio statea Blake, aceeasi Blake care cu cateva luni in urma incercase s-o ucida pe Amanda si care ar fi trebuit sa putrezeasca in inchisoare. Octavio o priveste plin de ura si refuza sa se apropie de ea. Blonda isi trecea dezinvolta mana prin par si radea cu gura pana la urechi lansandu-si zambetul alb ca spuma laptelui la vedere. Era la fel de eleganta ca altadata. Purta o rochie neagra extrem de mulata, si o pereche de pantofi cu bareta. Nu parea deloc ca cele cateva luni in inchisoare o afectasera in vreun fel. Vazand ca barbatul nu se apropia, facu ea primii pasi spre el.

-Nu e politicos sa ignori o doamna, Octavio Valverde, ii reprosa ea pe un ton elegant dar in acelasi timp foarte flegmatic.

-Trebuia sa putrezesti in inchisoare criminala psihopata ce esti. 

-Sa zicem doar ca judecatorul a decis sa-mi dea drumul pe cautiune, asa ca iata-ma aici.

   Privirea lui Octavio se incrunta si mai tare decat inainte. O privea pe Blake ca si cum ar fi gata sa-i sara la gat si s-o omoare. Se putea deja imagina tinandu-i gatul micut in maini si strangand cu putere, privind-o cum isi da ultima suflare. Adevarul era ca dupa "moartea" lui o intalnise pe Blake in Elvetia. Furase niste documente importante ale statului elvetian asa ca Octavio a trebuit timp de cateva luni sa pretinda ca este indragostit de ea. Astfel a reusit sa puna din nou mana pe documentele respective. Blake a vazut totul ca pe o tradare de proportii cosmice asa ca s-a hotarat sa se razbune pe Octavio ucigand-o pe Amanda Clarke. Ea a fost cea care a urzit planul macabru de asasinare, de care Octavio a aflat la timp pentru a-l trimite pe Jason, fostul lui coleg de facultate, sa-i apere iubita. 

  Atmosfera dintre cei doi era apasatoare. Se priveau cu ura si ambii vroiau sa se razbune unul pe celalalt. Blake stia ca slabiciunea cea mai mare a lui Octavio este Amanda, ea pe de alta parte nu avea nimic de pierdut. Parintii ei murisera cu mult timp in urma intr-un schimb de focuri din fata unei banci elvetiene, iar de atunci viata ei lua o turnura diferita.

-Las-o in pace pe Amanda, nu este vinovata cu nimic de nefericirea ta.

-Dar cine a zis ca sunt aici pentru a-i face rau? intreba Blake pe un ton amuzat.

-Stiu de ce esti instare, sa zicem doar ca atat e mai mult decat suficient.

   Blake mai facu cativa pasi ajungand foarte aproape de Octavio. Isi fixa ochii asupra lui si isi puse mana dreapta in sold.

-Vreau Hartia Galbena pe care ai furat-o de la mine in Elvetia. Ai trei saptamani la dispozitie Octavio.
-Si daca nu vreau sa ti-o aduc?
-Atunci cineva va avea de suferit.

   Blake se indeparta de Octavio lansandu-l foarte confuz. Barbatul se grabi sa porneasca de acolo. Intalnirea cu vicleana si impunatoarea blonda il bulversase complet. Prin minte ii treceau acum tot felul de scenarii, toate insa se terminau cu Amanda moarta. Trebuia sa faca ceva asa ca puse mana pe telefon hotarat sa-l sune pe Conner, superiorul sau de la F.B.I. Chiar daca se retrase din functie problemele il prindeau in continuare din urma. O voce grava se auzi din cealalta parte a liniei.

-Ma bucur sa vad ca insfarsit ma suni agent Valverde.

-Lasa politetea Conner, Blake s-a intors si vrea s-o ucida pe Amanda daca nu-i dau Hartia Galbena.
-Sti ca asta e imposibil, am predat deja...

-Nu ai predat nimic, i-o taie scurt Octavio, sediul nu a primit Hartia Galbena, defapt chiar a considerat-o disparuta. O vreau Conner, o vreau urgent.

-O sa vad ce pot face, te sun eu cand aflu ceva.

    Agentul inchise telefonul lasandu-l pe Octavio cu gandurile sale. Era ora unu noaptea, era timpul sa mearga si el acasa. Bineinteles daca o camera de hotel se poate numi casa. 

    A doua zi in camera de spital a Amandei era zarva mare. Paparazzi incercau din rasputeri sa afle cum se simte celebra Regina din Manhattan, insa Eddard se opunea cu vehementa. Nu vroia ca acesti "monstri cu camere" asa cum ii numea, sa ii atace fiica pe patul de spital. Rosalia se plimba si ea din stanga in dreapta, aranjand obsesiv buchetele de flori pe care fiica ei le primise. 

   Ametita si foarte confuza Amanda isi deschise intr-un final ochii. Se uita in stanga si-n dreapta privind tot ce se intampla cu foarte multa atentie. Isi vazu mama si auzi vocea grava a lui Eddard. Isi aduna puterile incercand sa scoata macar o vorbulita.

-Mama.., sopti ea inca ametita din cauza anesteziei.

-Amanda draga mea insfarsit te-ai trezit, striga Rosalia in culmea fericiri asezandu-se pe marginea patului de spital. Cum te simti scumpa mea?

-Sunt bine, ametita si confuza, dar bine. Ma doare foarte tare capul, vreau sa ajungem in acasa in Los Angeles, chiar nu stiu ce cautam in Manhattan, spuse Amanda vazand atarnat deasupra usii o pancarda cu "Insanatosire grabnica va ureaza membrii spitalului St. Peter din Manhattan".

-Draga mea, o alinta Rolasia in timp ce o privea cu ingrijorare, esti in New-York de foarte mult timp. Ai stat doar doua luni cu noi in Los Angeles.

     Mintea Amandei o lua atunci razna. Nu isi putea aminti nimic din tot ce-i spusese adineauri mama ei. Tot ce isi amintea era ca fusese obligata sa se mute in Los Angeles si ca acceptase intr-un final. Vazandu-si fiica intr-o asemenea stare Rosalia incepu sa-i puna tot felul de intrebari, despre Octavio, Jason, moartea propriu-zisa a viitorului ei sot, afacerile ce le avea aici, insa in mintea ei era un blank total. 

    Doctorul de urgenta veni sa o consulte de indata. Dupa o serie de analize totul era clar, o contuzie puternica la nivelul craniului ii provocase Amandei o puternica amnezie. Nu isi aducea aminte nici ca pierduse un copil si nici cat suferise in trecut. In privinta amneziei nu se putea face nimic, Amanda trebuia sa mai stea o saptamana internata in urma transplantului apoi parintii ei o puteau lua acasa. 

   Pe coridorul spitalului se auzeau niste pasi apasati. Octavio intra hotarat pe usa, abea astepta sa-i auda vocea Amandei. Rosalia si Eddard luau masa asa ca femeia era singura in salon. Octavio se apropie de ea si incepu s-o mangaie pe frunte. Atunci Amanda deschise speriata ochii.

-Amanda insfarsit te-ai trezit. Iubito nici nu sti ce bine imi pare sa-ti vad din nou culoarea ochilor. 

-Dar tu cine esti? intreba Amanda speriata, in acelasi timp in care se indeparta de mana barbatului.

***********************************************************************************************

Ca de obicei sunt curioasa sa vad ce credeti ca o sa se intample mai departe.

ANUNT: AM facut un grup al cartii. Acolo voi posta noile capitole, diferite idei din timpul scrierii capitolului si o sa anunt cand pun next. De asemenea imi puteti lasa povestile voastre daca vrei o parere sau un sfat. Va astept in numar cat mai mare :* 

 https://www.facebook.com/groups/1529901797333571/   -aici e linkul unde va puteti inscrie, dar daca nu reusiti imi puteti lasa facebookul, va dau add apoi va adaug in grup :*