Regina din Manhattan-Volumul1✓

Capitolul 25

   -A fost o placere sa fac afaceri cu dumneavoastra, inclina din cap agentul imobiliar.

    Amanda tocmai ce se mutase in noua ei casa. Decisese ca vrea sa locuiasca in cartierul bunicilor lui Vladimir, se simtea bine aici. Trecusera ceva saptamani de la venirea ei in Paris, si trecuse ceva vreme de la telefonul subit a lui Jason. Nu mai auzise nimic de el de atunci si nici nu isi mai dorea acest lucru. Revenise incet la ceea ce o caracteriza cu adevarat-afacerile. Nu mai tinuse legatura nici cu sotii Clarke, Octavio sau alta persoana din trecut.

  Acum isi concentra intreaga atentie pe gasirea mamei ei biologice. Cuvintele lui Blake inca i se perindau prin cap, nu-i venea sa creada ca persoana pe care o uraste cel mai mult a fost cea care intr-un final a ajutat-o sa treaca peste marea de minciuni din viata ei.

  Casa in care tocmai se mutase era impresionanta. Avea usile sculptate din lemn de cedru, un perete imens de sticla ce ducea spre o terasa micuta si eleganta. La etaj se afla si dormitorul Amandei, cu un balcon din care aveai o priveliste divina. Patul era de asemenea mare, cu un baldachin si imbracat in matase. Casa era impanzita de flori, iar in curte era amenajat un iaz cu pestisori multicolori. Tot la etaj era si biroul Amandei, plin ochi cu hartii si dosare. Asta era singura parte care nu-i lipsise, stivele de dosare ce abea asteapta sa fie deschise si analizate amanuntit.

  Dintr-un colt al casei se auzea un sunet puternic. Un ghemotoc de blana alba o privea insistent pe Amanda, apropiindu-se dragastos de ea.

-Aici erai micutule, il alinta aceasta mangaindu-l pe cap.

  Cainele latra fericit invartindu-se pe langa picioarele stapanei sale. In urma cu o saptamana Amanda il adoptase pe Max de la un adapost de animale. Isi dorea pe cineva cu care sa-si umple timpul, iar un caine i se paru ideea cea mai potrivita. El nu o putea dezamagii, mintii sau parasii, asta era avantajul cainelui fata de barbatii din viata ei.

  Un ciocanit in usa o scoase pe Amanda din starea de visare. Il ocoli pe jucausul Max si se indrepta spre usa. O deschise incet, privind precauta cine o viziteaza. In fata ei era Vladimir, tinand in mana o cutie mare cu pizza si o sticla cu vin.

-Buna din nou domnisoara Clarke, zambi el privind-o inocent.

-Vladimir? Ce surpriza, intra!

  Barbatul facu cativa pasi si intra in casa. Fara sa-si dea seama incepu sa priveasca peste tot in jurul lui. Intradevar locuinta si tot ce o mobila era elegant si luxos. Lasa cutia si sticla cu vin pe masa din bucatarie si isi intoarse privirea spre Amanda.

-M-am decis sa fac si eu o calatorie si cand am ajuns aici bunicii erau entuziasmati ca Amanda Clarke s-a mutat in cartierul lor. Asa ca m-am gandit sa-ti fac o vizita, dar vad ca ai deja companie, rase Vladimir admirandu-l pe micutul Max.

-El e barbatul in casa, replica amuzata femeia, asa ca ai face bine sa nu-i incalci teritoriul.

  Vladimir rase pret de cateva secunde apoi o privi din nou pe Amanda.

-Cred ca ar trebui sa plec, nu vreau sa crezi ca sunt vreun ciudat care te urmareste.

  Facu cativa pasi spre iesire apoi Amanda il prinse de mana privindu-l fix. Toti barbatii din viata ei au fost plini de probleme, mai putin el. El era simplu, inocent si cel mai aproape de o viata normala in care sa uite toate problemele prin care a trecut.

-Nu vrei sa ramai sa ne uitam la un film? intreba Amanda timida. As vrea sa impart pizza cu tine, tin la silueta mea.

-Credeam ca nu mai intrebi. Apropo sa stii ca ce ai tu aici pe masa e cea mai buna pizza din Paris si am condus o ora ca s-o cumpar.

-Atunci iti las tie ultima bucata in semn de multumire.

  Ambii rasera apoi se asezara pe canapea in fata televizorului imensa. Max primi si el o bucata de pizza, apoi se cuibarii pe covorasul pufos din fata celor doi. Timpul trecu fara ca cineva sa realizeze, iar mana Amandei o tinea strans pe a barbatului de langa ea. Nici nu-si dadu seama cand se atasase atat de tare de un barbat pe care il vazuse doar o data in viata ei, dar simtea ca il cunoaste de o vesnicie. Cum a reusit sa-l uite pe Octavio, prima ei iubire, asa va reusi sa-l uite si pe Jason, mare ei iubire. Poate nu va mai iubi niciodata pe nimeni asa cum l-a iubit pe el, dar asta nu inseamna ca nu va mai iubi deloc.

-Cred ca e timpul sa plec, spuse somnoros Vladimir imediat ce filmul se termina. Dar cand ai timp putem iesi la un restaurant, sau o cafenea.

-Fi sigur ca o vom face. In fond si la urma urmei, locuiesti in vencini nu e ca si cum nu te pot gasi. Multumesc pentru seara asta Vladimir, multumesc pentru tot.

  Barbatul ii zambi dulce apoi se ridica incet de pe canapea. Facu cativa pasi spre usa apoi se opri brusc si se intoarse. Amanda era si ea ridicata in picioare privindu-l insistent. Fara sa spuna ceva, se apropiara unul de altul. Buzele lor se atinsera intr-un sarut pasional. Amanda il strangea in brate si il saruta cu toata pasiunea ei. Pe el nu avea sa-l piarda niciodata.

**************************************************************************************************

Stiu ca e mai scurt capitolul si stiu ca nu am mai postat de ceva vreme, dar ma descurc cam prost cu timpul liber. O sa incerc sa postez inca un capitol pe seara sau maine, vreau ca povestea sa ajung din nou pe locurile fruntase in fictiune generala. Asa ca ajutati-ma cu pareri si tot ce vreti voi. Va pup :**