Regina din Manhattan-Volumul1✓

Capitolul 20

  Drumul pana la apartamentul lui Jason dura o eternitate pentru Amanda, care abea isi putea opri lacrimile. Nu vroia sa para ridicola in fata taximetristului asa ca incerca sa suprime toata durerea. Isi dorea doar ca soarele sa straluceasca si pentru ea.  Considera ca a avut destule probleme in ultima vreme si merita putina fericire. Telefonul ii vibra intruna. Constatand plecarea ei sotii Clarke o cautau disperati. Indiferenta femeia le trimise doar un SMS spunandu-le ca e bine, dar nu vrea sa-i vada din motive deja evidente. Masina galbena opri in fata unui bloc destul de elegant. Amanda ii plati soferului apoi cobori. Trebuia sa urce pana la etajul trei, atat mai avea pana sa se poata arunca in bratele lui Jason.

  Chiar daca scarile fusesera destul de multe Amanda ajunse intr-un final la destinatie. O usa alb imaculat era singurul obstacol pe care il mai avea de trecut. Insa cu toate astea nu se putea misca. Nu era sigura ca vrea sa implice si pe altcineva in problemele ei. Isi lua totusi inima in dinti si lovi incet lemnul imaculat. Jason deschise usa afisand o expresie uimita si in acelasi timp fericita. Nu-i venea sa creada ca Amanda era acum la usa lui. Ii prinsa palma intre mainile lui si o invita in casa. Femeia suspina incontinuu. Nu stia cat se vai mai putea abtine sa nu planga in hohote. Jason o conduse in dormitorul lui si o ajuta sa se aseze pe pat. Amanda simtea mirosul parfumului lui Jason peste tot in incapere, se simtea deja protejata. 

-Vrei sa-mi povestesti ce s-a intamplat? o intreba Jason pe un ton soptit.

-Am aflat ca Rosalia Clarke nu e mama mea biologica si ca de fapt ea a impinso pe adevarata mea mama in pragul sinuciderii. 

-Amanda imi pare rau sa aud asta. Vino aici, incerca el sa o calmeze luand-o in brate, totul o sa fie bine.

   Sentimentul de vinovatie din inima Amandei nu vroia sa dispara. Stia ca Jason trebuie sa afle despre copilul ce-l avuse cu el, insa inima nu o lasa sa-i spuna. Suferea ea destul si nu vroia ca si el sa sufere la fel. In fond nu se mai putea face nimic pentru micut, nu avea rost sa-i otraveasca si lui inima. Inchise ochi si se cuibari in bratele lui. Pentru prima data dupa mult timp se simtea protejata si fericita. 

  In inima Manhattan-ului Blake si Octavio se intalneau pentru a doua oara. Dupa intalnirea din fata spitalului barbatul era nevoit sa-i aduca vicleanei Blake asa numita Carte Galbena. Apelase la toate relatiile lui ca s-o obtina. Stia ca daca nu reuseste Amanda va fi intr-un real pericol si asta numai din cauza lui. Blake cobori dintr-o limuzina imbracata extravagant ca de obicei. Isi trecu mana prin par aranjandu-si fiecare suvita apoi afisa un zambet siret. 

-Poftim Blake, intinse Octavio o mapa plina de documente, ai aici Cartea Galbena. Acum o poti lasa pe Amanda in pace definitiv.

-Stiam eu ca imi poti face rost de ea, asa te vreau. Totusi nu inteleg de ce ti-ai riscat intreaga avere pentru o femeie ca Amanda Clarke. Nu te merita Octavio, nu te mai iubeste de mult timp. 

-Imi sugerezi cumva ca tu m-ai putea iubi? Revinoti Blake, ce a fost intre noi a fost strict o misiune pentru mine. O sa lupt pentru Amanda, si acum ca o stiu in siguranta pot pleca dupa ea in Los Angeles.

-Si de unde sti ca nu o s-o atac din nou? Toata lumea stie ca nu sunt o persoana de incredere.

-Daca te mai apropi de Amanda o sa anunt Securitatea Nationala ca detii Cartea Galbena. Realizezi si tu ca pentru furtul acesteia se primeste inchisoare pe viata.

  Blake inghiti in sec. Subconstientul ei ii dadea dreptate lui Octavio si oricat de mult si-ar fi dorit sa-l contrazica era constienta ca daca o va mai ataca pe Amanda nici cele mai mari bogati nu o vor mai putea salva.

-Cum vrei Octavio, considera ca suntem chit. Tu ti-ai distrus orice cale de a-ti mai trai visul alaturi de politie, iar eu am ceea ce mi-am dorit. Sper sa nu ne mai vedem niciodata. Si apropo daca te intalnesti cu Rosalia Clarke spune-i ca am gasit persoana pe care o cauta.

  Octavio ramase uimit. Nu intelegea cum Rosalia ar putea urzii ceva cu o femeie ca Blake, care era cat pe ce sa-i omoare fiica. 

-Chiar ai vrea sa cred ca ai vreo treaba cu Rosalia? pufni Octavio iritat din cale-afara.

-Intreab-o cand va intalniti, striga Blake razand in timp ce se indeparta.

   In apartamentul lui Jason era liniste deplina. Amanda adormise cu lacrimi in ochi in bratele barbatului care o facea sa se simta implinita. Si-ar fi dorit ca lucrurile sa fi stat altfel si sa fi adus pe lume acel copil. O adiere rece o facu pe Amanda sa-si deschida ochii. Jason se chinuia sa inchida fereastra fara sa faca zgomot. Stropii reci de ploaie loveau cu putere sticla. Afara ploua torential.

-Lasa-ma sa te ajut, chicoti Amanda furisandu-se in spatele lui. 

-Imi pare rau ca te-am trezit, dar vantul a deschis fereastra.

-Nu-mi vine sa cred ca inca ma iubesti Jason. Parca ieri te-am intalnit in apartamentul meu si al lui Octavio si nu stiam daca sa te tratez ca pe un hot si sa te lovesc cu tigaia in cap. Iata-ne acum dupa aproape un an...nu stiu ce m-as fi facut fara tine atunci si nu stiu ce m-as face fara tine acum.

-Nu mai esti doar jumatate din inima mea Amanda, esti intreaga mea inima. Tot ce te face fericita ma face sa vreau sa fac tot ce-mi sta in putinta pentru a-ti vedea zambetul. Te iubesc Amanda Clarke, te-am iubit din prima clipa in care te-am vazut. 

  Amanda zambi si se apropie de Jason. Si ea il iubea la fel de mult si asteptase destul ca sa-i poata spune asta si sa auda acelasi lucru din gura lui. Mai facu inca in pas apropiindu-si buzele de ale lui. Acele buze minunate si carnoase la care visase de atata vreme. Jason o cuprinse in brate si o saruta pasional. Acum nu mai era nimeni si nimic care sa le stea in cale. Barbatul pe care il visase ii spusese ca o iubeste, iar acum va face dragoste cu el asa cum nu m-ai facuse niciodata.

***********************************************************************************************

Sper sa va placa acest capitol. Next-ul il pun doar atunci cand primesc mai multe pareri. Astept sa vad ce credeti despre capitol . :**