Regina din Manhattan-Volumul1✓

Capitolul 19

    Treaba ciudata cand vine vorba de dragoste e ca pe cat de bine te poate face sa te simti pe atat de mult iti poate transforma viata intr-un dezastru. E o durere ce nu se vindeca usor, poate nu se vindeca niciodata. Cuvintele acestea faceau slalom prin mintea intortocheata a Amandei. De o saptamana memoria ii revenise insa se simtea la fel de pierduta. Avea senzatia ca parintii ei si-ar fi dorit sa fi ramas amnezia. Chiar si cu amintirile recuperate nu-si dorea sa se intoarca tocmai acum in Manhattan. Tot ce se intamplase acolo o faceau sa lacrimeze doar cand se gandea. Facu astfel gotararea de a-l angaja pe sotul Merinei drept sef interimar pana decide sa se intoarca.

   Acum se afla in fata unui ghiseu cumparandu-si un bilet doar dus spre incantatoarea Europa. Se simtea moarta pe dinauntru, dar nu-si permitea sa para distrusa la exterior. Nimeni nu stia de plecarea pe care o arnaja-se pana la cel mai mic detaliu in ultima saptamana. Vroia sa scape de toti norii negrii ce se abatusera asupra ei. O dragoste pierduta, un copil pierdut si niste parinti obsedati care vor sa te controleze ca pe o marioneta nu sunt tocmai itemii care sa te tina legat de asa-zisa "casa". 

    Amanda o privea atent pe femeia invarsta de la ghiseu care numara minutios banii. Era imbracata in albastru, purtand mandra sigla companiei de zbor imprimata pe umarul drept. Mereu isi dorise sa fie insotitoare de zbor. Fusese visul ei din copilarie, insa viata avusese alte planuri pentru ea. Terminand de numarat banii femeia ii intinde biletul afisand un zambet larg. Amanda se indeparta urcandu-se in taxiul ce o astepta la numai cativa metrii. Vroia sa fie prima care le da vestea parintilor asa ca nu-si permisese sa vina cu limuzina fara ca soferul sa nu o dea de gol. In momente ca acestea ii lipsea loialul Max, care nu ar fi suflat o vorba cand era cazul de tinut secrete.

    La resedinta Clarke era mare entuziasm. Noua colectie de iarna a Rosaliei avusese un real succes asa ca toti ipocritii si fandositii din Los Angeles se adunasera aici impopotonati ca un brad de Craciun. Afisau tot felul de expresii si rosteau tot felul de complimente, insa erau evident doar de fatada. Amanda intra crispata, stiind ce o asteapta, lasandu-si haina din piele in cuierul de la intrare. Dakota alerga de colo-colo tinand o tava de aperitive in mana. Nu-i facea evident placere sa serveasca asemenea persoane insa in fata temperamentalei Rosalia orice comentariu era de prisos. Tragandu-si rasuflarea aceasta se apropie de Amanda, care era inca bulversata in fata acestui peisaj monden.

-Daca mai aud vreun compliment mai fals decat genele acelei doamne o sa vomit, spuse Dakota aratand cu privirea spre o femeie de aproximativ cincizeci de ani, plina de tot soiul de retusuri. De la gene false, la peruci si altele.

-Stai linistita Dakota, nici mie nu-mi face mai mare placere sa fiu aici, chicoti Amanda. Unde sunt parintii mei?

-In bucatarie. E ceva legat de felul principal.

-Am inteles. Mai rezista putin, sa speram ca fandositii astia vor pleca in curand.

  Amanda o saruta pe Dakota pe frunte apoi se indrepta spre bucatarie. Eddard si Rosalia aranjau ultimele detalii cu armata de bucatari ce invada fiecare coltisor.

-Mama,tata trebuie sa vorbim, tipa ea incercand sa acopere zgomotul vaselor care se loveau una de cealalta.

-Imediat scumpo, replica Rosalia.

   Amanda isi dadu ochii peste cap nemultumita de atitudinea parintilor care niciodata nu aveau timp s-o asculte. Iesi din bucatarie urcand scarile, indreptandu-se spre camera ei. In capatul scarilor rasuna scartaitul unei usi vechi. Cand era mica si venea aici impreuna cu parinti, pe atunci vila fiind doar o casa de vacanta, Amanda si-a dorit sa intre mereu in acea camera. Parintii insa nu ii permiteau, tinand incaperea mereu incuiata. Vazand acum usa larg deschisa curiozitatea Amandei scapa de sub control.